OPERA DRAMATICA
O scrisoare pierduta
de I.L.Caragiale
caracterizarea lui Pristanda

Ion Luca Caragiale, autorul comediei de fata a fost cel mai mare dramaturg român. “O scrisoare pierduta” este o comedie satirica publicata în 1885. Între 1878 si 1885 Caragiale a scris 4 comedii: “O noapte furtunoasa”, “Conu Leonida fata cu Reactiunea”, “O scrisoare pierduta”, “D’ale carnavalului”. Primele sunt comedii de moravuri si de caracter, iar celelalte includ si comicul de situatie într-un limbaj de umor inconfundabil. Datorita lor a fost socotit pe drept cuvânt un “Moliere al românilor”.
“O scrisoare pierduta” este o comedie care dezvaluie viata publica si de familie a unor politicieni, care, ajunsi la putere si rosi de ambitii, se caracterizeaza printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire.
În opera al carui nume a fost mentionat mai sus, un personaj important este Ghita Pristanda. Acesta este tipul omului practic, care se misca în viata dupa principiile nevestii: “Ghita, Ghita, pupa-l în bot si papa tot caci satulul nu crede la al flamând!” Politistul este fatarnic si se comporta ca atare în orice împrejurare, având un deosebit simt al anticipatiei. Desi este omul lui Tipatescu, îl trateaza cu umilinta si pe Nae Catavencu. El simte ca adversarul de azi poate fi prefectul de mâine si devine foarte mieros. (“Poftiti, coane Nicule, poftiti si zau, sa pardonati în consideratia misiei mele, care ordona sa fim scrofulosi la datorie.”)
Personajul este admirabil caracterizat prin ticurile verbale si folosirea unor termeni regionali sau populari, deformarea neologismelor si încalcarea unor reguli gramaticale. Prin toate acestea el îsi arata incultura si lipsa de instructie. Repetarea acestor ticuri verbale dovedeste servilismul sau si dorinta de a reintra în gratiile stapânilor, dar si caracterul rudimentar al gândirii lui. Ticul sau verbal provoaca asociatii comice (“curat murdar”) sau îl da de gol (“curat condei”).
Din cele spuse anterior deducem ca Pristanda contri