O scrisoare pierduta
de I.L.Caragiale
Intre anii 1878 si 1885 Caragiale a scris comediile: „O noapte furtunoasa”, „Conu Leonida fata cu Reactiunea”, „O scrisoare pierduta”si „D’ale carnavalului”.
Piesele sunt comedii de moravuri, realizate intr-o viziune clasica si intr-un limbaj de un umor inconfundabil.
Datorita lor, Caragiale a fost socotit un „Molière” al romanilor.
Tema: O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri, dezvaluind viata publica si de familie a unor politicieni care, ajunsi la putere si rosi de ambitie, se caracterizeaza printr-o crestere brusca a instinctelor de parvenire. Interesele eroilor se armonizeaza in final, pentru ca toti stiu sa speculeze avantajele unui regim politic in folosul lor.
Subiectul: Actiunea se desfasoara „in capitala unui judet de munte”pe fondul agitat al unei campanii electorale. Aici are loc conflictul intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din opozitie, care aspira spre o cariera politica si grupul fruntas al conducerii locale (prefectul Stefan Tipatescu si „prezidentul” Zaharia Trahanache), care conduce abuziv si in interes personal viata politica a judetului.
Pentru a-i forta sa-l propuna candidat in locul lui Farfuridii, prefectul conducerii judetului, Catavencu ii ameninta cu un santaj. Instrumentul de santaj este o scrisoare de amor a lui Tipatescu trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia „prezidentului”. Pierduta de Zoe, scrisoarea este gasita de un cetatean turmentat si suptilizata de la acesta de Catavencu. Santajul o sperie mai ales pe Zoe, care - de teama de a nu fi compromisa public – exercita presiuni asupra celor doi barbati si obtine promisiunea candidaturii lui Catavencu. Cand totul parea rezolvat, urmeaza o adevarata „lovitura de teatru” : de la Bucuresti se cere fara explicatii sa fie trecut pe lista candidatilor un nume necunoscut, Agamemnon Dandanache. Reactiile celor din jur sunt diferite: Zoe e disperata, Catavencu amenintator, Farfuridii si Branzovenescu – satisfacuti ca rivalul lor a pierdut locul, Tipatescu –nervos. Doar Trahanache are putintica rabdare si se gandeste la un mod de inchidere a conflictului, supunandu-se insa indicatiei „de sus”. Ghemul de interese contrare se incalceste rau in timpul sedintei de numire oficiala a candidatului, dar intervine politaiul Pristanda care pune la cale un scandal menit sa inchida gura lui Catavencu. In incaierare, acesta pierde palaria in care era ascunsascrisoarea si dispare pentru o vreme producand mari emotii doamnei Trahanache. Limpezirea situatiei se realizeaza in actul al patrulea. Dandanache venit de la Bucuresti isi dezvaluie strategia politica, absolut asemanatoare cu cea a lui Catavencu, dar la alt nivel si cu mai multa ticalosenie. Nae Catavencu, fara scrisoare se simte dezarmat si schimba tactica parvenirii. In final toata lumea se impaca, „micile pasiuni” dispar ca prin farmec. Dandanache e ales in unanimitate, Nae Catavencu tine un discurs si se imbratiseaza cu vechii adversari intr-o atmosfera de carnaval, de mascarada, accentuata de muzica saltareata, condusa de Pristanda.
Personajele: Caragiale este cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Sunt realizate intr-o viziune clasica; lucrul acesta se poate vedea chiar dintr-o atitudine declarata a scritorului, care cautand o varianta pentru finalul scrisorii pirdute, le spune prietenilor lui ca a gasit un personaj nou, pe Dandanache, „mai prost ca Farfuridi si mai canalie decat Catavencu”. Personajele din O scrisoare pierduta pot fi vazute astfel:
Trahanache e ticaitul, Zoe femeia voluntara, Catavencu – ambitiosul demagog, Farfuridi – prostul fudul, Dandanache – prostul ticalos, cetateanul turmentat – prostul naiv, iar Pristanda – omul slugarnic.
Modalitatile de caracterizare a personajului sunt specifice genului dramatic:
a..- prin actiune – prin fapte, atitudini, gesturi, eroii definindu-si dimensiunea interioara prin ceea ce fac.
b. - prin intermediul celorlalte personaje – Trahanache il caracterizeaza pe Tipatescu, Pristanda pe Catavencu.
c. – prin limbaj – este o modalitate ca cunoaste la Caragiale un rafinament exceptional.
d. – caracterizarea prin nume – Problema analizata de Garabet Ibraileanu care a aratat ca dramatismul a creat o onomastica sugestiva purtatoare a semnelor de individualizare a personajului.
Trahanache: - „venerabilul neica Zaharia”
- prezidentul tuturor „comitetelor si comitiilor” din judet
- „stalpul” local al partidului de guvernamant
- este inselat si se inseala asupra propriei persoane
- pozitia sociala si familiala sunt puse sub semnul comicului
- are o viclenie rudimentara
- are stereotipi de comportament si limbaj ( el recomanda tuturor „sa aiba putintica rabdare”)
- are o gandire plata, deloc profunda, fara adancime
- numele sau, Zaharia Trahanache, sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor
- il modeleaza interesul si ordini...