O vara de durere





Vara este anotimpul asteptat cu sufletul la gura de toti copii, de la cei mai mici pâna la proprii lor parinti. În asteptarea verii se nasc iluzii si sperante, farmecele si frumusetile ei le regasim ilustrate în multe opere literare.

“Vara, vara, timp de munca,
Seceris în lan, pe lunca,
Si belsug de pîna acum!
Iarba o cosesc flacaii,
Scîrtie de-a ungul vaii
Carele ce trec pe drum.” (George Cosbuc “Vara”)

E vara si ma îndrept spre bunicii mei, nicaieri acest anotimp nu poate fi mai frumos decât la ei. Ma întâmpina cu multa dragoste si bucurie. Aici locuiesc cei mai bogati oameni din lume, au sufletele din aur sunt un izvor nesecat de iubire, iar vorbele lor sunt pline de întelepciune si adevar. Vara trudesc din zori si pâna seara. Lanurile de grâu au preluat culoarea soarelui si asteapta sa fie secerate. Hambarele asteapta boabele de grâu sa le acopere goliciunea, fiindca abia când simt povara recoltei se simt împlinite. Câmpurile pline cu flori asteata sa fie cosite, constiente ca sunt hrana nelipsita a dobitoacelor din ograda. Nu exista un grafic de desfasurare a activitatilor si totusi treburile decurg cu precizia unui ceas elvetian. Vara aceasta parea a fi mai speciala , sau poate entuziasmul meu ma facea sa cred acest lucru. Asteptam ceva nou, le-am spus si bunicilor ca vara aceasta va fi de neuitat.
La scurt timp dupa discutia noastra soarele se ascunde usor printre norii razleti. Nu parea a fi ceva de speriat, fiindca vara sunt chiar asteptate ploile scurte pentru a racori arsita pamântului.
“Vine-un vînt, se nalta norii
Si s-ascund seceratorii;
Toata lumea sta pe loc.
Se gaseste-a fi furtuna,
Si-ntrerupt, departe, tuna
Si s-arata serpi de foc.” (George Cosbuc “Vara”)

Privind spre cer norii cenusi se adunau în gramezi amenintâtoare. Vântul lovea fara mila florile din gradinita ce încercau parca sa se adaposteasca sub coroana copacilor. Stropii reci de ploaie nu întârzie sa cada. Încercam în graba sa adapostim puisorii s