Eseu „Omagiu lui Eminescu”

Filosofia este unicul mod de a depasi conditia de muritor si chiar de a o transforma în nemurire «(Seneca „De brevitate vitae”)Eminescu, eternul Eminescu…Eminescul nostru cel de toate zilele si din toate locurile…Peste tot unde au trecut pasii Luceafarului, au lasat urme din pulbere de stele. Nenuritorule,Eminescu,da-mi aceasta onoare sa-ti vorbesc câteva clipe. Iertate fie-mi modestele mele încercari…Au trecut peste o suta saisprezece ani de când Eminescu pare a nu scrie. Multe dintre manuscrisele sale înca n-au ajuns la tipar. O revelatie e Eminescu în continua desfasurare. Atât din adâncul de frumuseti incontestabile ale textelor,cât si din comoara ce înca mai sta ascunsa în caietele sale-vreo 9000 de pagini-donate de Titu Maiorescu Academiei Române în 1902.De la Eminescu orice rând,orice gând poate ascunde o scânteie de cer!“Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar…”Oare care alte cuvinte reflecta mai bine întreaga existenta a geniului neînteles,a marelui nostru poet national?Au trecut peste o suta saisprezece ani de când Eminescu nu mai trece „pe lânga plopii fara sot”.Atunci când trecea,cine nu îl cunostea,draga lui iubita,azi,daca ar trece,n-ar mai fi om din neamul lui sa nu îl cunoasca…De ce?Pentru ca Mihai Eminescu este numitorul comun al sufletului poetic al neamului românesc.Eminescu e nascatorul nostru de gânduri care ne-a învatat un grai al minunii:”limba Eminescu”,fara de care multe ar fi ramas si ar ramâne neîntelese si bucuria adâncurilor din om n-ar fi ajuns niciodata sa iasa la lumina pamântului.Au trecut peste o suta saisprezece ani de când,dupa ce si-a revarsat toata comoara de scântei ale mintii lui nepereche,peste lume,lui Eminescu i s-a îndeplinit dorul de a trece dincolo„în linistea serii”.Dar de atunci,în loc sa se odihneasca undeva,”la marginea marii”în tihna rasare noapte de noapte pe bolta culturii române,întocând în stralucire toate stelele.Nu ar