Ile Janina
Universitatea “Aurel Vlaicu”
Romana-Engleza
Anul 1

Ortografia II


Ortografia, scrierea potrivit normelor limbii literare actuale, se refera atât la scrierea corecta a cuvintelor, cât si la folosirea corecta a semnelor ortografice si este legata de ortoepie(pronuntarea corecta a cuvintelor), de vocabular si de gramatica.
Disciplina lingvistica in al carei continut intra crearea normelor de scriere corecta este ortografia,care se ocupa si de punerea de acord a scrierii cu limba vorbita.
Principiile fundamentale care stau la baza elaborarii normelor ortografice sunt:etimologic si fonologic.
Principiul etimologic a luat nastere datorita ramanerii in urma a scrierii fata de vorbire si din mentinerea dezacordului dintre ele datorita traditiei.Scrierea etimologica nu reproduce forma actuala a cuvintelor,ci forma lor din limba de origine.Scrierea limbilor franceza,engleza,irlandeza,tibetana se bazeaza pe acest principiu.Aspectul scris al cuvantului cuprinde litere fara corespondent intre sunetele pronuntate.
In franceza,in textele anterioare secolului al unsprezecelea,scrierea reprezenta pronuntarea.Dar vorbirea a cunoscut o stare de dezvoltare si cuvintele s-au pronuntat diferit,insa scrierea a ramas aceeasi.
Apoi a mai aparut si grija pentru etimologie,preocuparea de a arata voit in scris din ce cuvant provine cuvantul francez.Ignoranta scribilor a facut insa sa apara si aspecte fals etimologice ale cuvintelor..Copistii Evului Mediu,platiti cu pagina,mai exact cu litera,aveau tot interesul sa introduca litere in plus.Scribii au introdus ca litera parazita pe “u”,care era deja notat.Au mers atat de departe ca l-au introdus pe “l”,care se vocaluizase,disparuse ca “l” si era reprezentat prin “u”. Aceste sunete disparute,dar notate ajung sa influenteze pronuntarea.Scrierea era plina de ciudatenii,complicatii si contradictii.Ac