PADUREA SPANZURATILOR


“primul roman de introspectie din literatura romana”
Nuvelele care preced romanul “Padurea spanzuratilor” sunt “Catastrofa”, “Itic Strul dezertor” si “Hora mortii”, pe baza carora Liviu Rebreanu creeaza primul roman de analiza psihologica, obiectiv si realist din literatura romana, motiv pentru care prozatorul este considerat creatorul romanului romanesc modern.
Tema romanului o constituie evocarea realista si obiectiva a primului razboi mondial, in care accentul cade pe conditia tragica a intelectualului ardelean care este silit sa lupte sub steag strain impotriva propriului neam; “Padurea spanzuratilor” este ”monografia incertitudinii chinuitoare” (G. Calinescu). Rebreanu este in acest roman “un analist al starilor de constiinta, al invalmaselilor de ganduri, al obsesiilor tiranice ” (Tudor Vianu).
Geneza. Romanul este inspirat dintr-o tragedie personala, fratele scriitorului, Emil, ofiter in armata austro-ungara fusese condamnat si spanzurat pentru ca incercase sa treaca linia frontului la romani; si o intamplare conjuncturala si anume aceea ca Rebreanu vazuse o fotografie care-l cutremurase, imaginea reprezentand o padure de copacii careia atarnau spanzurati cehi. Prozatorul marturiseste insa ca tragedia fratelui sau a fost numai un pretext literar, deoarece Apostol Bologa nu are nimic din acesta, “cel mult poate cateva trasaturi exterioare si unele momente de exaltare(…), in Apostol Bologa am vrut sa sintetizez prototipul propriei mele generatii, sovairile lui sunt sovairile noastre, ale tuturor”.
Metafora din titlul romanului, “Padurea spanzuratilor”, este explicata de capitanul Klapka, care povesteste cum in Cehia ofiterii cehi patrioti au fost ucisi de regimul austro-ungar, facand o padure de spanzurati. In ochii lor Klapka vede, ca si Apostol Bologa, o stralucire neobisnuita: “m-am uitat bine in ochii lor, straluceau cumplit, ca niste luceferi prevestitori de soare si atat de maret si cu atata