Padurea Spânzuratilor - Caracterizarea lui Apostol Bologa

Este prototipul generatiei de intelectuali ardeleni siliti într-un anumit context social-politic sa lupte sub steag dusman. Autorul însasi a precizat ca a vrut ca Apostol Bologa sa reprezinte sovairile generatiei sale. Sinteza de realism social si psihologie romanul proiecteaza eroul în conditiile tragice ale omului aflat în situatii limita. El cautîndu-se pe sine parcurge un destin tragic.
Nicolae Manolescu arata ca drama lui Apostol Bologa izvoreste din nevoia de optiune personala si neputinta de a rezista unor imperative exterioare constiintei.
De la începutul romanului personajul se autocaracterizeaza: „eu însumi desi sunt o fire excesiv de sovaitoare de data aceasta am constiinta pe deplin împacata, absolut pe deplin”. Îi vorbeste lui Klapka despre fapta lui Svoboda ca despre o crima: „a fost prins tocmai cînd a vrut sa treaca la dusman înarmat cu harti si planuri”. Ca membru al Curtii Martiale îl va condamna si va participa la executie.
Cuvintele datorie, ordine, lege sunt mereu pe buzele lui Apostol. Luptator pe diferite fronturi din Galitia si Italia se comporta vitejeste savîrsind acte de bravura pentru care pirmeste decoratii si este numit membru al Curtii Martiale. Orgolios si ambitios Bologa se înroleaza voluntar în armata dorind sa-i demonstreze Martei ca este si el capabil de fapte eroice. În timpul studiilor la Budapesta se contureaza conceptia lui de viata crezînd atunci ca razboiul este „adevaratul generator de energie” si ca „fiecare trebuie sa ne facem datoria fata de stat”.
Curînd aceasta conceptie de viata se prabuseste caci îsi da seama ca ea n-a izvorît din libera alegere ci i-a fost impusa de o anumita conjuctura. În acest moment se declanseaza drama lui Apostol cauzata în primul rînd de opozitia ce apare între constiinta umana si imperativul datoriei exterioare. Autorul examineaza minutios cele trei ipostaze sociale si morale în care e silit sa traiasca eroul în raport cu statul