Paralela Stanica Ratiu -- Dinu Paturica
Paturica este genul de persoana care încearca de-a lungul întregului roman sa urce o noua treapta pe scara parvenirii. Astfel la început el era „îmbracat cu un anteriu de samagea rupt în spate”, fapt care vorbeste de la sine de saracia sa, însa de la camera de ciubucciu care avea un pat de scânduri si o patura, el trece la camera de vataf care are „doua paturi turcesti peste care puse saltele de lâna acoperite cu chilimuri de Idirne, pe perete atârna un covor de Brussa”. Dând dovada de o ambitie nemasurata, el viseaza, dupa ce obtine rangul de mare stolnic si „functiunea ispravniciei de straini”, sa ajunga pâna în vârful piramidei sociale, caci ce folos ar fi avut avutia pentru dânsul, daca i-ar fi lipsit acea pozitiune sociala, care ar fi putut sa-i deschida usile boierilor celor mari si sa-l faca egal cu dânsii”. Orgoliul si vanitatea nemasurata îl fac sa viseze obtinerea puterii politice, a celor mai multe demnitati ale tarii, râvnind, mânat de aspiratiile sale nelimitate, la functia de caimacan al Craiovei si chiar sa fie domn.
În opozitie cu cei doi se afla Stanica Ratiu si Lica Trubadurul a caror efort de parvenire este recompensat doar în final. Stanica este un avocat fara procese, a carui energie, febrilitate nu se consuma în munca, el circula în deferite medii, afla, stie totul, asteapta „ceva” care sa-i modifice modul de viata peste noapte, sa-l îmbogateasca. Acest „ceva” care îi va modifica existenta îl întrezareste în averea mosului Costache, caruia furându-i banii îi provoaca moartea fara sa aiba vreo remuscare. Vazându-se om înstarit el intra în politica este chiar prefect într-o scurta guvernare, detinând si un Block-haus pe bulevardul Take-Ionescu.
Un mijloc important de parvenire, utilizat de toti cu exceptia lui Stavrache, îl constituie casatoria sau legaturile amoroase din interes. Astfel Dinu Paturica atinge o noua etapa în ascensiunea sa, aliindu-se cu chera Duduca, stapâna pe „arsenalul vicleniilor femeiesti”, iubind „luxul cu deosebire” si împreuna pun la cale ruinarea sistematica a postelnicului.
Stanica Ratiu necesita o analiza mai amanuntita din acest punct de vedere. Despre el s-a spus, pe buna dreptate, ca este un demagog al ideii de paternitate; personajul exploateaza aceste teme pentru a obtine bani de la Pascalopol sau pentru a stoarce compatimirea generala. Dar dupa ce se îmbogateste pradându-l pe Costache Giurgiuveanu, o paraseste pe Olimpia, de zestrea careia sperase pâna atunci sa profite, si se casatoreste cu Georgeta, de care se foloseste în ascensiunea sociala.
Stanica Ratiu este situat la limita dintre simpatie si antipatie, tragând mai mult spre cea de-a doua. Citind pâna la un punct romanul, actiunile sale apar într-un oarecare con de simpatie, totusi la o analiza mai reala el este un tip agresiv, fara nici un scrupul, cu o mare disponibilitate de adaptare si supravietuire, inteligent si escroc, fanfaron si abject, intrigant si instabil. Cinic, pune la cale si urmareste clipa prielnica pentru a gasi banii îngropati de Costache, terorizându-l pe batrân cu discutii despre testament, avere, insinuând clanului Tulea, la fel de interesat, o eventuala posibilitate de dovedire a iresponsabilitatii acestuia.
În opozitia cu Lica si într-o oarecare masura si cu Stanica se afla Dinu Paturica. El este construit în scop evident demonstrativ pentru a ilustra o categorie care îi repugna scriitorului, deci polemic, personajul -tip al ciocoiului- e fundamental negativ, de la început pâna la sfârsit. El va folosi un evantai larg de mijloace în spolierea stapânului sau: se va instrui în arta ipocriziei si intrigii „aceste doua mari mijloace de parvenire”. Purtarea sa în relatiile cu servitorii, este nu numai ireprosabila, dar stie sa se faca „iubit si adorat de toate slugile”, fiind astfel desavârsit în arta prefacatoriei. Dinu Paturica se dovedeste si un maestru al disimularii cucerind încrederea deplina a postelnicului Andronache Tuzluc: el îi saruta mâna „cu cea mai mare umilinta si facu sa caza din ochii sai de sarpe doua lacrimi de acelea ce în aparenta arata o inima plina de recunostinta, dar în realitate nu sunt decât plânsul crocodilului prin care îsi amageste victima sa”. Pe lânga acestea el este si corupt, vânzând postul de ispravnic pentru judetul Teleorman. Toate acestea nu fac decât sa-i sporeasca antipatia.
Realizarea celorlalte personaje, fie se apropie de balzacianism (Gore Pirgu), fie este chiar balzaciana (Tanase Scatiu, Dinu Paturica, Stanica Ratiu), fie este o depasire a balzacianismului (Lica Trubadurul).
Personaje balzaciene sunt Tanase Scatiu, Dinu Paturica si Stanica Ratiu. Caracterizarea lor este facuta în contextul fragmentului, dar si printr-o arta a gestului si a detaliului fizic. Întâlnim astfel fizionomia descrisa a lui Paturica „nasul drept si...