PASA HASSAN
Creatia literara a lui George Cosbuc se confunda cu viata întregului popor, deoarece poetul a abordat o diversitate de teme cu o larga arie de cuprindere, între car se afla si cele referitoare la trecutul de lupta al poporului nostru.
Balada culta „Pasa Hassan” evoca unul din momentele importante ale istoriei noastre nationale, si anume lupta de la Calugareni din august 1595, când românii condusi de Mihai Viteazul obtin o stralucitoare victorie împotriva turcilor cotropitori.
Desi balada poarta numele lui Hassan, personajul principal este Mihai, care este înfatisat în toate momentele actiunii si de a carui prezenta luam cunostinta înca din primul vers: „Pe voda-l zareste calare trecând”. Astfel, înca de la început se observa intentia autorului de a prezenta cele doua personaje în antiteza.
Daca pasa Hassan, conducatorul armatei otomane, se afla departe de câmpul de lupta, ceea ce îi prefigureaza lasitatea, trasatura dominanta de caracter, Mihai Viteazul, conducatorul armatei române, se afla pretutindeni, în fruntea armatei sale, calauzind-o spre victorie, fiind un bun strateg si organizator, viteaz, vijelios, impetuos si este caracterizat prin spirit de sacrificiu si fierbinte patriotism.
Însusirile sale sunt reliefate cu ajutorul metaforei „fulger”, Mihai aparând în postura unui zeu neîndurator, care arunca asupra navalitorilor fulgerele mâniei sale. Aceluiasi scop servesc si hiperbolele „carare facând”, „se-ndeasa în vuiet curgând”, „cad în mocirla val dupa val”.
Hassan este incapabil sa actioneze si sa conduca singur ostirea, si de aceea o face prin intermediul lui Mihnea, în timp ce Mihai se arata hotarât, dârz, energic si curajos, alegându-si câtiva osteni si distrugând ultimele forte ale turcilor.
Când este provocat la lupta, Hassan este cuprins de groaza, deoarece stie ca mobilul actiunilor lui Mihai este dorinta de libertate a neamului. O serie de comparatii si metafore au menirea de a pune în lumina aceste însusiri: „vine furtuna”, „intra-n urgie ca lupu-ntre oi” etc.
Voievodul român dovedeste mândrie, demnitate si spirit de sacrificiu, în timp ce pasa este disperat, îngrozit si gaseste ca ultima si unica solutie fuga. Prin înfatisarea lui „e galben-pierit”, are „barba vâlvoi”, „îi dârdâie dintii”, prin întregul comportament si prin gesturile sale necontrolate, pasa devine ridicol. Mihai impresioneaza prin maretia trupului, asprimea vorbelor si neînfricare, însusiri evidentiate de autor cu ajutorul hiperbolelor „Gigantica poart-o cupola pe frunte”, „Iar barda din stânga-i ajunge la cer, / Si voda-i un munte”. Mihai este vazut prin ochii pasei ca om care are ceva din maretia si asprimea naturii.
Daca Mihai este un simbol al luptei pentru independenta si al vitejiei, comportamentul lui Hassan nu poate trezi cititorului decât dezaprobare si dispret.
Asadar, însusirile alese ale voievodului român sunt puse în evidenta nu numai prin procedeele artistice mentionate si prin faptele sale, ci si printr-un procedeu dominant, antiteza cu pasa Hassan.
...