IARNA
V. Alecsandri

Vasile Alecsandri este o personalitate marcanta a epocii pasoptiste. Compune primele pasteluri în 1867, el fiind cel care creeaza aceasta specie si o impune în literatura româna. Pastelul „Iarna” a aparut la 1 aprilie 1868 în revista „Convorbiri literare”, printre alte pasteluri dedicate acestui anotimp.
Pastelul este o poezie descriptiva, în care autorul îsi exprima trairile sufletesti legate de un colt de natura, un anotimp (V.Alecsndri-„Sfârsit de toamna”) sau aspecte din viata plantelor si a animalelor (V. Alecsandri-„Oaspetii primaverii”).
Poezia este compusa din patru catrene cu masura de 15-16 silabe. Ritmul este iambic.
În aceasta opera este descris anotimpul alb. Poezia poate fi structurata pe doua parti, prima cuprinzând primele trei strofe, unde ne este prezentat un peisaj în care gerul este cumplit si satele sunt îngropate în nameti. Partea a doua, care este de fapt ultima strofa, tabloul este însufletit de aparitia soarelui si de oprirea ninsorii.
Prima strofa contureaza tabloul unei ierni cumplite, dominata de ninsoare si ger. Elementele din planul terestru se îmbina în aceasta strofa cu cele din planul cosmic: „din vazduh”, „plutesc în aer”, „pe ai tarii umeri dalbi”. Imaginea vizuala este subliniata prin folosirea personificarilor: „iarna cerne norii de zapada”(care subliniaza multimea fulgilor de zapada care cad din vazduh) si comparatiilor: „ca un roi de fluturi albi” (care subliniaza multimea fulgilor de zapada care cad din vazduh). Acestea au ca fundal culoarea alba conturata prin intermediul epitetelor: „norii de zapada”, „fluturi albi”, „umeri dalbi”.
Strofa a doua reprezinta o iarna care pare a nu se mai sfârsi: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iar!”. Repetitia din primul vers creeaza impresia unei ninsori care nu se va opri niciodat