PASTELURI
(prezentare generala, particularitati tematice, structuri compozitionale)

Scriitorul Vasile Alecsandri, creatie a “pasoptismului cultural”, a fost un artist, care, facând din literatura o profesie în sens ideal, a returnat cu darnicie si recunostinta acesteia tot ce sufletul lui de român a simtit, tot ce talentul lui a produs. Vocatia sa artistica a recunoscut-o însusi Eminescu, scriind în “Timpul”: “Talentul l-a avut si înca într-o masura foarte mare”. Pornind tot de la epitetul eminescian, “veselul Alecsandri”, Nicolae Iorga afirma: “Niciodata omul acesta senin si vesel nu a avut întunecimea deznadejdii în inima”, a fost “vesnic tânar si ferice”. Seninatatea, veselia si duiosia se înfratesc în asa fel în sufletul sau, ca nu pot fi separate deplin; iubeste frumosul, natura, soarele, marea, dar fuge de frig, de nori si umiditate, de înaltare, ajutat de usurinta cu care gasea expresia potrivita, încât creatia poetica era la el ceva firesc, “nu cred ca îsi slefuia prea mult versurile. Nici n-ar fi avut nevoie, fiindca ele izvorau din talentul lui cu o fluenta nu rareori într-adevar fermecatoare”.
Dupa înfaptuirea Marii Uniri, la care Alecsandri participase cu entuziasmul, cu bucuria, cu toata vointa lui de artist, prilej cu care scrie simbolica poezie “Hora Unirii”, dezamagit de viata politica, se retrage la Mircesti, în mijlocul naturii, al taranilor. Aceasta atitudine protestatara a poetului are ca rezultat crearea unui nou ciclu de poezii, “Pasteluri”, prin care îsi manifesta dispretul fata de lumea oraselor, unde “omul se pierde si se simte încoltit de tristul egoism ce domneste în atmosfera… Prefer de o mie de ori simplitatea patriarhala a taranilor nostri si acea pacinica multumire ce patrunde sufletul în mijlocul câmpiilor noastre, unde tot înca sufla câte o boare de poezie”.
Dupa cum marturiseste poetul, pastelurile vor înfatisa câmpiile si luncile Moldovei. Omul are un însemnat loc în tablourile de natura. Taranii din “Pasteluri” cânta, fac gl