Patul lui Procust
de Camil Petrescu
Aparitia celui de-al doilea roman(1933) al lui Camil Petrescu la scurta vreme de primul succes obtinut prin ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’’, a insemnat un eveniment cu totul deosebit, novator in fundamentarea romanului romanesc modern.
Prin ,,Patul lui Procust’’ patrunde in literatura noastra prima influenta identificabila a artei literare al lui Marcel Procust(T.Vianu). Exprimarea adevarului in literatura este norma morala fundamentala a lui Camil Petrescu. Autenticitatea si substantialitatea, realitatea inteleasa ca flux al constiintei (,,Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai’’) il situeaza pe Camil P. ca un scriitor de prima marime in innoirea formulelor estetice ale romanului romenesc in sincronizarea cu spiritul european. Cel mai relevat din acest punct de vedere este,, Patul lui Procust’’ care este o forma de garantare autenticitatii realitatii impresiilor, inraulita de Stendhal si de(Gate) Gade creatoru ( dosarului de existente).
Tehnica romanului .Compozitia
Tudor Vianu sublinieaza faptul ca tehnica,, Patul lui Procust’’ este aceea a relativismului modern.
Consecvent ideii conform careia sa nu descrie decat ceea ce vezi, ceea ce auzi – singura realitate pe care o pot povesti, cartea este scrisa la persoana intai, realizandu-se perspectiva unica asupra evenimentelor.
Daca in,, Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi’’ naratorul – personaj era o singura constiinta, care filtra evenimentele, in,, Patul lui Procust’’ tehnica este complexa. Camil P. largeste sfera de observare a realitatii prin prezentarea unor marturii deosebite, fiind astfel un perspectiv (T.Vianu).
Romanul nu urmeaza drumul clasic, traditional, al nararii succesive, deci nu se poate povesti.
,,Patul lui Procust’’ se compune din 2 confesiuni ale unor personaje deosebite relative la aceleasi evenimente. Trei scrisori ale doamnei T., catre autor si jurnalul lui Fred Vasilescu ( in care sunt induse si scrisorile lui G.D.Ladima.Doamna T., Emilia Rachitaru, Penciulescu, Ciobanoiu, procurorul, prieteni sau cunoscuti) , dar si prin prisma autorului care este si el protagonist si isi expune ideile cu privire la literatura in subsolul paginii. Realitatea se dezvaluie in aceste unghiuri diferite de vedere, ca o reflectare a realitatii umane.
Fundalul social al romanului indica Romania de dupa primul razboi mondial privita prin, coordonate esentiale pentru scriitor afacerismul, parlamentarismul, intelectualitatea, viata mondena ( ca si in ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi’’).
Pe acest fundal se desfasoara realitatea afectiva a fiecarui personaj reflectata diferit in constiinta :Emilia vazuta de Ladima, de Fred ;Ladima privita de Emilia, de doamna T., de Fred Vasilescu ; Fred urmarit de Emilia , de doamna T., de Valeria si de el insusi.Un eu se defineste prin altul .
Prin ,,Patul lui Procust’’ , Camil P. continua problematica sa preferata, fundamentala : drama iubirii, drama intelectualului, personajele se definesc, in esenta lor, prin neputinta de realizare , prin comunicare, ele au o existenta paralela. Astfel, Fred o iubeste pe doamna T., dar nu isi marturiseste dragostea ;Fred o dispretuieste pe Emilia, dar o accepta pentru a lua date despre Ladima ; doamnei T. ii repugna D., dar il accepta chiar si in intimitate.
Ca dosar de ezistente, romanul nu are un personaj principal.Cele mai multe dintre ele sunt nenominalizate (doamnaT., D. , X.) numele lor integral il aflam pe parcurs (sublini-indu-se relativizarea ).
Personajele
Sunt realizate prin reflectarea lor in multe constiinte.Ele se constituie antiteic, impletindu-si destinele.
Poet si gazetor intransigent, devenit incomod prin corectitudine si onestitate , avid de adevar si dreptate, nerealizat social, orgolios si lucid, fara simtul realitatii. Ladima traieste autoiluzionandu-se, in lumea ideilor pure fiind un inadaptal.
Personalitatea lui Ladima se contureaza din mai multe perspective : Ladima este vazuta de Fred ca un om misterios, grav pedant de bine crescut , om de superioritate intelectuala, privind o fotografie a acesteia, la Emilia, Fred este surprins ca un om ca Ladima poate sa scrie unei astfel de femei ( vulgare, total inferioara acestuia). Emilia vorbeste despre Ladima cu compatimire,, saracul ,era mereu necajit, si atunci mustata ii cadea pe gura, pentru ea este un netot, avea aerul unui profesor inacrit, de geografie de provinciei, demodat, arata ca un tata.
Pentru Nae Ghiorghidiu si Tanase Vasilescu este insignifiant, un om de paie, pana cand scrie un articol care deranjeaza pe oamenii de afaceri.
Poet si gazetar la ,,veacul’’, de un ,, curaj aspru’’, Ladima scria cu infrigurare , surprinzand interesul si...