“Nu stiu daca/ Sunt intelese/ Aceste stante…/ Dar mie-mi fac placere. /Ele vorbesc/ De un suflet delicat/ In geana de barbar. /Si cand toate/ Vor amuti/ Poate/ Numai atunci/ Vor fi traite,/ Decat niciodata,/ Dar sunt intelese/ Aceste stante…/ Ele traiesc/ Unsuflet delicat,/ In geana de barbar.”
Aceasta este confesiunea lirica pe care poetul o facea in poezia Stanta medie, o creatie inedita, publicata postum in 1961, in revista “Viata romaneasca”. Simplicitatea si profunzimea versurilor raportate la valoarea deosebita a operei celui mai mare simbolist roman dovedesc faptul ca poetul a ramas pana astazi un subiect dificil si totusi fascinant. Poeziile sale sunt posibile raspunsuri la intrebarile pe care poetul a inceput sa si le puna in anii de liceu, cand a inceput sa scrie primele poezii.
Paginile de jurna, cuprinse in volumul “Bacovia. Poezie sau destin”, editat de Agatha Grigorescu Bacoviam sunt o dovada in acest sens. In ianuarie 1906, poetul scria: “Ce am devenit? Ce am fost ieri? Ce voi fi maine? Viata e un permanent avatar… ne cautam si nu ne regasim. Iata-ne si in dreptul hanului… cel din poezia Rar. Cand ploua e trist pe aici, tristetea urca de pretutindeni si nu poti sa nu te simti singur? […] Ma prindeau nostalgiile adolescentei si nu aveam ce sa contemplu decat acese singuratati ce ma oboseau uneori pana la nevroza. Nu puteam in versuri, sa revars in ele ceea ce nu mai incape in suflet. Nimeni na stia ce incercam; nici cum ma framantam sa ma ridic spre poezie?”
George Bacovia a avut o viata simpla, monotona, nespectaculara si a creat o opera egala cu sine insasi. Lgaturi adanci si determinante ce configureaza intre stilul vietii poetului si stilul poeziei sale. Gheorhe Vasiliu viitorul poet Bacovia a vazut lumina zilei la Bacau, pe 4 septembrie 1881, el a fost cel de-al doilea patrulea copil al lui Dimitrie Vasiliu si al Zoitei Langa. Locul in care s-a nasccut si a copilarit, si-a pus amprenta asupra personalitatii si operei poetului. In 1927,