MAX BLECHER- Performanta bacoviana fara plagiat


„Sa scrii cu constiinta este un act foarte dureros.”
ALVARO MUTIS

În anii 1930 îsi facea aparitia în lumea literara româneasca tânarul Max Blecher. Opera sa, aproape ignorata de critici, este un monument atipic „închinat” suferintei umane din punct de vedere al fizicului. Prins de tânar de o boala necrutatoare la coloana, Blecher va „cânta” cu cele mai sensibile corzi vocale aceste chinuri în toate scrierile sale. În cele din urma, el va fi rapus de boala în floarea vârstei: 29 de ani- ultimele sale fotografii aratând un om de nerecunoscut. Trecând peste aceste aspecte, trebuie spus ca inexorabilitatea vietii îsi gaseste cele mai frumoase valente în lumea irealitatilor reale ale lui Max Blecher.
Debutul din 1936 cu „Întâmplari în irealitatea imediata” îl apropie vizibil de George Bacovia, ca mai târziu, parcurgând întreaga sa creatie literara, sa constatam ca performanta este excelenta, fara plagiat. Sensibilitatea aparte si mai ales esenta sunt cheile de descifrare a rândurilor sale. Iata ce spunea în „Vizuina luminata”: „Ne imaginam în fiecare clipa viata si viata ramâne valabila pentru acea clipa si numai pentru aceea si numai asa cum o imaginam atunci. Este acelasi lucru dar, a visa si a trai. În clipa în care se desfasoara visul, întâmplarile lui sunt valabile numai pentru momentele acelea nocturne de somn, dupa cum în trairea de toate zilele, gândurile si întâmplarile sunt valabile numai pentru clipa când se petrec si asa cum le imaginam în acea clipa. Daca am încerca totusi sa credem ca faptele sunt independente de noi, este suficient ca într-un moment tragic sa închidem ochii si regasim o independenta interioara atât de stricata si de hermetica încât putem plasa în întunericul ei orice amintire, orice gând si orice imagine vrem, putem plasa în miezul momentului tragic o gluma, o anecdota ca si un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf.” De fapt, atât în constiinta autorului, cât si în cea a p