Baladele, populare sau culte, sunt opere epice, întrucât sentimentele autorilor sunt exprimate în mod indirect prin intermediul personajelor si al actiunii. , iar modul de expunere predominant este naratiunea , relatarea evenimentelor facându-se la persoana a lll-a.
Evenimentele narate sunt neobisnuite, iesite din comun si pot fi de natura istorica, fantastica, legendara sau familiala, în care faptele reale se îmbina cu cele fabuloase.
Personajele baladelor au însusiri care impresioneaza puternic, fiind înfatisate, mai ales, prin antiteza. Ele savârsesc fapte deosebite, dovedind prin comportarea si prin atitudinea lor calitati menite sa impresioneze pe cititor.
Fiind o balada populara are trasaturile oricarei creatii literare folclorice: caracter anonim, oral, colectiv si sincretic.
Elementele si întâmplarile fabuloase sunt mai numeroase în balada populara, datorita contaminarii ei cu basmul – alta creatie epica populara.
De aceea, în balada populara apare frecvent motivul animalului nazdravan si, implicit, apar personajele animaliere.
Balada culta poate sa contina elemente complexe de compozitie.
Personajele baladelor culte sunt mai apropiate de realitate, însusirile lor fiind înfatisate mai ales prin hiperbolizare, în timp ce personajele baladelor populare sunt înzestrate si cu însusiri fabuloase, supranaturale.
Balada culta poate adopta o complexitate de figuri de stil iar balada populara contine procedee artistice si o versificatie specifice oricarei creatii populare: ritm trohaic, rima împerecheata, masura de 5-6 silabe.
Remarcam în plus , ca in balada Miorita nu se mai realizeaza o opozitie între personaje, aceasta fiind înlocuita cu zbuciumul sufletesc al eroului pus într-o situatie limita. De asemenea, Mioritei îi lipseste deznodamântul.
Balada Miorita a fost considerata „cea mai frumoasa epopee pastorala din lume”.
Aceasta adevarata capodopera a literaturii populare românesti a fost descoperita de Alecu Russo în muntii Vrancei si publicata de