Poezia lui Ion Barbu

Poet reprezentativ pentru modernismul poetic romanesc, Ion Barbu este autorul unei opere literare deosebit de complexe.
Tudor Vianu distinge in creatia poetica a lui Ion Barbu 3 etape importante carora le corespund 3 cicluri poetice: ciclul parnasian, ciclul baladic si oriental si ciclul ermetic.
Primul ciclul contine poezii care poarta in mod vizibil amprenta parnasianismului, curent literar care pune accent pe forma artistica urmarind perfectiunea formala a poemului încurajând creatiile in care descrierile nu sunt insotite de vibratie sufleteasca. Poeziile care apartin acestui ciclu au o serie de trasaturi definitorii: preferinta poetului fata de anumite imagini ce devin metafore-simbol sau obiectivizarea mesajului liric, eul liric este astfel retinut si distant. Reprezentative pentru aceasta perioada sunt creatiile „Copacul”, „Lava”, „Banchizele”
A doua etapa, cea baladica si orientala contine poezii in care autorul apeleaza la epic, poezii inspirate din lumea balcanica, acestea sunt de fapt balade in structurile carora poetul insereaza simboluri deosebit de complexe.
Pentru aceasta perioada a creatiei lui Barbu reprezentativa este poezia „Riga Crypto si Lapona Enigel”. Balada surprinde incompatibilitatea dintre doua conditii diferite: cea umana si cea vegetala.
Utilizând tehnica povestirii in rama, Ion Barbu construieste o naratiune lirica in care problematica din luceafarul eminescian se poate depista cu usurinta. Este vorba despre apartenenta personajelor principale la doua planuri distincte.
Poezia debuteaza prin invocatia adresata menestrelului care este solicitat sa cânte un anumit cântec. Menestrelului i se acorda anumite atribute deosebit de semnificative: acesta este trist deoarece cântecul care i se cere este el insusi trist. Menestrelul se afla intr-o stare de surescitare care ii ofera dispozitia necesara nararii aceasta idee este sugerata de comparatia „ mai aburit /Ca vinul vechi ciocnit la nunta,”. Un alt atribut îl cons