Iubirea Mistica în opera poetica a Zoricai Latcu-Teodosia
„Iubirea mea, Tu, crinul meu de foc”

Poezia religioasa este o forma concreta de comunicare a omului modern/postmodern cu Dumnezeu. Prea putini poeti contemporani reusesc însa sa realizeze aceasta comunicare astfel încât limbajul divin sa fie transpus în versuri de mare forta artistica. Poezia religioasa mentine omul în relatie cu Dumnezeu, în comuniune. Nu numai poetul, cel care scrie, realizeaza aceasta, ci si cel care citeste poezia religioasa. În aceasta consta de fapt marea bogatie a textelor de inspiratie crestina, fiindca ele reusesc sa transfigureze sufletul omului, sa îl ridice la rangul de împreuna-lucrator cu Dumnezeu la frumusetea lumii.
Poezia Zoricai Latcu Teodosia este prea putin cunoscuta cititorilor, de-abia în anul 2000 reusindu-se publicarea unui volum de opere, majoritatea textelor fiind pastrate la Biblioteca ASTRA din Sibiu. Nascuta la 17 martie 1917, Zorica Latcu a urmat liceul la Brasov, apoi Facultatea de Filologie, sectia filologie clasica – limba greaca si latina, si filologie moderna – limba si literatura franceza, din Cluj-Napoca. A fost preparator universitar la Institutul Român de Lingvistica si a colaborat la realizarea Dictionarului Limbii Române al Academiei. Zorica Latcu a debutat în paginile revistei „Gândirea” de la Cluj, în anul 1941, cu „Epitafuri antice”. În timpul vietii a publicat trei volume de versuri: „Insula Alba”, „Osana Luminii”, „Poemele Iubirii”. În anul 1948 a intrat în viata monahala, cu numele Teodosia, iar pâna în 1990 (când s-a stins din viata, la 8 august) a mai scris patru volume de poezii, pastrate în manuscris la ASTRA din Sibiu: „Icoane pentru paraclis”, „Din pribegie”, „Pentru neamul meu”, „Gradina Doamnei si alte poezii”. Desi a suferit oprimarile comunismului, nu a renuntat la convingerile religioase, scriind mereu si facând traduceri din operele patristice ale lui Origen si Sfântul Grigorie de Nyssa. De asemenea, a tradus partial din Imnele