POPA TANDA
Ioan Slavici
Povestirea pe momentele subiectului, caracterizarea personajelor

Nuvelele lui Ioan Slavici ( 1848-1925) sunt realiste, deoarece autorul a observat îndeaproape viata taranilor ardeleni natale si fiind impresionat, ilustreaza în opera traiul saracacios al acestora. Nuvelele realiste prezinta, asadar, fapte verosimile.
Nuvela „ Popa Tanda” de Ioan Slavici, publicata în 1875, este o opera epica, întrucât Slavici nareaza fapte si întâmplari care au în centrul lor pe preotul Trandafir. Asadar, principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a III-a, prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul principal.
Nuvela este alcatuita din trei secvente epice unde prima secventa descrie satul Saraceni si stradaniile poetului Trandafir de a-i determina pe tarani sa scape de saracia cumplita prin munca si harnicie, folosind ca argumente predicile, ocara si batjocura. În a II-a secventa ilustreaza hotarârea preotului Trandafir de a se preocupa cu fermitate de propria gospodarie si de familia lui, pentru a iesi din starea de mizerie saracacioasa în care se zbateau, precum si satisfactiile muncii. În a treia parte sugereaza forta exemplului personal de harnicie al preotului Trandafir, care scapa prin munca si stradanie.
Tema nuvelei ilustreaza prefacerea satului, intitulat sugestiv Saraceni, dintr-o comunitate foarte saracacioasa într-o colectivitate prospera.
Titlul îl constituie porecla pe care taranii din Saraceni i-au dat-o preotului Trandafir, în urma numeroaselor sale încercari de a-i determina sa se apuce de munca. Alaturarea profesiei de „ popa”, porecla Tanda vine de la verbul „ a tândali”, care înseamna a-si pierde timpul, a lucra încet si neîndemânatic. Sensul acestui renume este, asadar, acela ca orice sfat le-ai da oamenilor, nimic nu este eficient daca ramâne numai la nivelul vorbelor. Abia când preotul se apuca el însusi de treaba si îsi organizeaza propria gospodarie, vorbele capata sens si toti popora