POPA TANDA
-argument-

Prozator de marca, Ioan Slavici a creat alaturi de romanul „Mara” si povesti „Zâna Zorilor” si un numar mare de nuvele realiste, de o mare valoare estetica si variate tematic:”Moara cu noroc”,”Padureanca”,Budulea Taichii”.
„Popa Tanda” se înscrie printre nuvelele care au ca tema zugravirea universului rural si respectul pentru valorile morale.
Nuvela este specie a genului epic mai ampla si mai complexa decât schita, dar cu o actiune mai simpla decât romanul care înfatiseaza un singur episod semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje.
Pentru a demonstra ca „Popa Tanda” este o creatie epica în proza, intru-cât autorul îsi exprima indirect sentimentele de admiratie si atitudinea acrobatoare fata de parintele Trandafir, prin intermediul actiunii.
Scriitorul urmareste destinul personajului principal, într-o actiune simpla, ce se desfasoara pe parcursul a zece ani (de pe vremea când si-a început menirea duhovniceasca si pâna in pragul batrânestii) si se petrece în diferite locuri: la scoala, in Butucani, în Saraceni, in Valea Seaca, în casa si in curtea preotului,la Biserica si în târg.
Observam astfel ca aceasta creatie are dimensiuni reduse,este de întindere mijlocie.
Titlul pune în evidenta momentul esential al naratiunii, asadar ne putem da seama ca aceasta creatie va evidentia întâmplari legate de Popa Tanda.
În trei capitole se relateaza povestea unui preot harnic si perseverent care prin puterea exemplului sau, transforma aspectul unui sat întreg. Acesta este firul epic care înlantuie toate secventele actiunii. Acesta se desfasoara gradat, într-o succesiune logica in care se pot recunoaste momentele subiectului
În expozitiune sunt descrise spatiul si personajul principal. Timpul nu poate fi dat cu exactitate dar el este mult mai amplu decât in schita. De asemenea, spre deosebire de schita, spatiul este mai întins