Popa Tanda
de Ioan Slavici

Ioan Slavici are o solida pregatire filozofica si istorica, bun cunoscator al arhivelor, trecutului nostru national, dar si al vietii zilnice a claselor populare. Ioan Slavici introduce oralitatea populara în scrierile sale, înaintea lui Creanga.
Ca toate nuvelele lui Slavici, are si aceasta o puternica tenta moralizatoare, în general, el plaseaza actiunea în lumea satului.
Expozitiunea:
Situatia initiala îi face cititorului cunostinta cu personajele si locul actiunii. Aflam astfel ca parintele Trandafir este fiul dascalului Pintilie din Butucani, ajuns preot în acelasi sat Autorul face o sumara prezentare a personajului, care’’ vorbea drept si cumpanit, ca si cum ar fi citit din carte.’’ Totodata , era un bun gospodar, priceput si strângator: “strânge, drege si culege, ca sa aiba pentru sine si pentru altii”. Singurul defect al preotului este felul prea direct si prea deschis de a le spune oamenilor parerea despre ei, lucru care îi supara pe multi sateni.
Intriga:
Nemultumiti de aceasta comportare a preotului, satenii au intervenit la protopop pentru a-l muta din Butucani pe parintele Trandafir. Asa se face ca acest a ajuns preot în satul Saraceni, asezat pe Valea Seaca.
Desfasurarea actiunii:
Stabilit aici, preotul a constatat ca saracia dezolanta a asezarii, dar si lenea grozava a oamenilor, care nu se osteneau sa schimbe situatia. Casele erau darapanate, garduri nu existau, însasi biserica era o cladire ciudata, mai mult o îngramadire de trunchiuri putrezite si de bârne, prin care sufla vântul si bateau ploile. Nici un preot nu statuse acolo mai mult de trei zile. Parintele Trandafir era si el afectat de saracia oamenilor, caci buna rânduiala cere ca: “popa face treaba satului, iar satul sa se îngrijeasca de straita popii”. De aceea, el îsi propune sa schimbe aceasta stare de lucruri si le predica oamenilor în biserica despre binefacerile muncii. Oamenii asculta, aproba, dar în scurt timp r