MIHAI EMINESCU “ Fat- Frumos din tei “ si ” Povestea teiului”
LUCRARE COMPARATIVA
M.Eminescu este poetul reprezentativ al literaturii române , “ poetul nepereche” creator al unei opere care strabate timpul cu o forta nealterata , traind într-o perpetua actualitate .
Poemele “Povestea teiului” si “Fat-Frumos din tei” dateaza din perioada în care Eminescu cauta modul în care sa realizeze un poem de specific national . Poemele sunt identice ca tema si ca motiv însa ele se fac diferite prin felul de expunere a autorului , deasemenea prin încheerea lor care evidentiaza imagini simbolice diferite cum ar fi “ cornul” a carui imagine apare mai des si cu o însemnatate mai mare în” Povestea teiului” iar imaginea “ calului alb” ce simbolizeaza timpul, trupul angelic , destinul cast, apare cu o simbolica mai mare în” Fat-Frumos din tei” .
Primele cinci strofe din poeme sugereaza un dialog între Blanca si tatal ei , axat pe doua concepte fundamentale despre lume si viata ; tatal îi hotaraste asezarea într-un schit , spre a duce o viata astetica , pentru ca sa rascumpere pacatul parintesc , însa Blanca se opune, ea respinge hotarîrea tatalui pentruca ea nu poate sa conceapa lumea ca univers al sacrificiului ; lumea ei reese din sufletu-i tînar , vesel, doritor de dragoste , de joc în “Fat-Frumos din tei” si de dant , muzica , padure în “Povestea Teiului “. , însa hotarîrea tatalui este ferma ceea ce si determina o reactie romantica , un refugiu în codru , o evaziune fata de realitate , care se prefigureaza în strofa a saptea ; tot aici ne apare pentru prima data calul alb( atît în Fat-frumos , cît si-nPovestea teiului.) care-i devine bun tovaras ..
În centrul peisajului eminescian se afla codrul , izvorul si teiul , un peisaj mitic în a carui adîncime simbolica se concentreaza natura , iubirea , timpul , sub incideanta vrajei magice . Ea refuza viata monahala harazita de tatal ei si fuge în codrul ,la izvorul vrajit , lînga teiul vechi si sfînt .Vraja este un element definitoriu al poieziei sacre , magico – mitice, deoarece e chiar cîntecul naturii care adoarme si metamorfizeaza. Evaziunea ei în codru pare o împlinire a unui destin , dar si rezultatul unei optiuni . Codrul devine un lacas de refugiu pentru sufletele ratacite , un loc plin de vraja , o regasire a imaginarului ; în urmatoarele versuri autorul interfereaza sentimentul iubiri cu sunetele si peisajele naturii . Evadarea în codru se produce în timpul înserarii “Cînd a serii raze rosii / Asfintind din ceruri scapa…” în “Fat-Frumos din tei” si în “Ppovestea teiului”: “Sara vine din arinisti../ Cerul stelele îsi arata …“.Într-un asemenea context Eminescu descopera spiritul teiului sacru care se confunda cu murmurul izvorului ce curge de sub el în mijlocul codrului . Pe lînga acest peisaj miraculos al codrului autorul în” Pvestea teiului “ mai adauga si simbolul lunii ce în “Fat -Frumos “ apare abia la sfrsitul operei , cînd se realizeaza iubirea . Luna ,astrul selenar în asociere cu toate celelante elemente al cadrului natural , are un rol privilegiat , ea contribuie la realizarea atmosferii de extaz si insomnie . Luna tuteleaza întreaga fire si mai ales pe îndragostiti : ea varsa liniste si somn , da o stalucire halucinanta izvorului, umplîndul de vraja . În opera eminesciana luna mai apare sub simbolica unui strajer , astru ocrotitor al îndragostitilor , sursa de lumina în întunericul gros al noptii. În” Povestea Teiului” ea îsi pastreaza semnificatiile , rasarind înaite de aparitiei lui Fat- Frumos . Fat-Frumos este tînarul ce rasare din tei în fata fetei ratacite , în mijloc de padure , lînga izvor . Portretul fixeaza o imagine voievodala , purtînd drept coroana flori de tei . Exteriorul tînarului ne este relatat mai bine în “Fat-Frumos din tei”, unde imaginea lui ne apare mai mult sugerînd zburatorul ,sub forma unui personaj malefic “ cu ochi mari , plini de vis, cu parul negru si la sold un corn de argint” în sotit de un cal negru ce sugereaza un destin de pacat , ca o consecinta de nastere din pacat :el o ispiteste cu cîntecul lui de dor sau de jale , aducînd-o într-o alta lume “..Dar ei trec , se pierd în codrii …“ . Idila împleteste sentimentul de iubire cu sentimentul naturii… “/… numai murmurul cel dulce /Din izvorul fermecat /Asurzeste melancolic /A lor suflet îmbatat .
Sfrsitul acestor opere se contureaza diferit : în “Fat Frumos din tei” autorul pune acentul pe imaginea calului ce în mod simbolic o paraseste pe eroina , ce ne sugereaza despartire ei de destinul alb al feciaorei , “ Dar frumoasa lui stapîna /A ramas pierduta-n lume “ , adica si-a pierdut si sufletul .”Povestea teiului “ sfîrseste cu note filosofice , aici se contureaza simbolistica cornului care ne cînta trista amintire a ...