Povestirea - analiza
Lostrita
de Vasile Voiculscu
Definitie:
in sens larg: povestirea se confunda cu naratiunea
in sens restrans: povestirea este o specie a genului epic,relatand faptele din punctul de vedere al unui narator care este martor sau participant la evenimentul povestit
etimologic: slavona “povest”= istorisire,fabulare,evocare
Particularitati:
specie a genului epic in proza, situata ca dimensiune intre schita si nuvela;
principalul mod de expuneree naratiunea (povestea unui pescar bolnav de dragostea pt propriul ideal) impletita cu secventele descriptive (imaginile lostritei-femeie, prezentarea mediului acvatic) si pasaje dialogale ;
faptele sunt relatate din perspectiva povestitorului, a carui prezenta e marcata stilistic prin persoana aIII-a a formelor verbale, asigurandu-se astfel obscuritatea ;
in atentia cititorului se aduce un sg fapt (prinderea pestelui fabulos) ;
prin intermediul derularii narative – succesiunea momentelor subiectului fiind insotita de indici de spatiu si timp : ‘pe Bistrita’, in timpul faptelor mitice - si al personajelor,se transmite un mesaj : dorintele mai presus de fire nu pot fi atinse in real si in lumea aceasta, dupa cum pe Aliman iubirea il chema in adancuri ;
interesul se concentreaza asupra situatiei care dezvolta un plan secund, al simbolurilor, cuprinse intre 2 limite structurale : prologul despre diavol (incipit) si epilogul despre transmiterea epicului popular(clansula) ;
marcile stilistice sunt frecventa formelor verbale(care dinamizeaza relatarea), utilizate la timpul trecut,in sp. Imperfect,pt a reface atmosfera fabuloasa.
conflictul este liber ;
tematic,pov e diversa ;
compozitional, respecta structura textului traditional - introducere, cuprins si incheiere – dar uneori compozitia poate recurge la tehnica « pov in rama » sau « pov in pov »
Tema :
Povestea unu pescar care-si face un ideal din prinderea demonului acvatic
Aliman :
« Lostrita » es