Prâslea cel voinic si Merele de Aur
-povestire-
“ Prâslea cel voinic si merele de aur " a fost cules si publicat în volumul " Legendele sau basmele românilor " din anul 1882.
Basmul transmite peste timp credinta poporului în izbânda binelui asupra raului.
Expozitia basmului începe cu formula de inceput specifica: "A fost odata ca niciodata" si reprezinta personajele , locul si timpul actiunii: actiunea se petrece într-o gradina frumoasa a unui împarat care era foarte trist ca nu putea gusta niciodata din roadele unui mar care facea mere de aur . Timpul este nedeterminat si totdeauna plasat într-un trecut imaginar.
Împaratul avea trei fii, iar cei doi fii mai mari se laudau ca vor culege merele, dar nu au reusit, pentru ca pe la miezul noptii îi apuca un somn coplesitor si merele erau furate. Cu greu împaratul se indupleca sa-l lase si pe fiul cel mic, Prâslea, sa încerce sa pazeasca marul.
Intriga actiunii o constituie izbânda lui Prâslea. El si-a luat " doua tepuse, arcul si tolba cu sageti " si asezându-se între cele doua tepuse si-a biruit somnul si auzind un zgomot, a tras trei sageti si a reusit sa alunge hotul. Apoi a dus merele tatalui sau care s-a bucurat foarte mult.
Desfasurarea actuinii este constituita din încercarile pe care trebuie sa le depaseasca Prâslea. Acesta cere voie împaratului sa plece pe urmele hotului ca sa-l prinda. El pleaca însotit de fratii mai
mari, care prinsesera pizma pe el, pentru ca-i facuse de rusine.
Mergând dupa urma de sânge a zmeului, fratii ajung la o prapastie. Prâslea are curaj sa se lase pâna jos, iar cei doi frati îl asteapta sus.
Pe celalalt tarâm traiau trei frati zmei, care au rapit trei fete de împarat pe care doreau sa le aiba de sotii fara voia lor. Prâslea lupta cu zmeii pe rând, îi învinge si elibereaza fetele de împarat.
Cu ajutorul fetelor, Prâslea prefacu palatele în mere de arama, de argint si de aur si merg împreuna spre casa. Ajunsi la groapa din care trebuia sa fie scosi pe tarâmul omenesc, Prâslea da fetelor un biletel în care era desemnat viitorul sot.
Intuind ca fratii lui vor sa-l piara, el a legat de frânghie o piatra careia i-a pus o caciula si a vazut cum fratii lui au dat drumul frânghiei pentru a-l pierde.
Crezând ca Prâslea s-a prapadit, fratii anunta la împaratie "cu prefacuta mâhnire" ca fiul cel mic a murit, apoi se cununara dupa cum rânduise Prâslea cu fetele mai mari.
Ramas pe tarâmul zmeilor, Prâslea vede un balaur care ameninta viata unor pui de zgripturoaica. Îl omoara salvându-i, iar mama puilor îl scoate pe Prâslea pe tarâmul oamenilor.
Ajungând la împaratia tatalui sau, Prâslea afla de supararea fetei cele mici si ca ea a cerut petitorilor ca dar " o furca de aur, care sa toarca singura ", " closca cu puii cu totul si cu totul de aur". Angajându-se ca ucenic la un argintar, el reuseste sa faca obiectele cerute de fata si mesterul i le-a dus. Fata cere sa fie adus la palat mesterul care a lucrat aceste obiecte, stiind ca acestea nu puteau fi facute decât de Prâslea. Îmbracat în " haine noi " este dus la palat si fata îl recunoaste pe Prâslea care marturiseste si povesteste toata istoria sa, aratân-
du-le marul de aur.
Deznodamântul basmului consta în pedepsirea celor vinovati. Împaratul suparat cere rasplata dreapta pentru faptele savârsite. Prâslea îl lasa pe Dumnezeu sa-i pedepseasca pe fratii vicleni. El se casatoreste cu fata mica de împarat si dupa moartea împaratului urca în scaun, stapânind împaratia.
...