PREDICATUL


A. DEFINITIE
Partea principala de propozitie care atribuie subiectului o actiune, o stare, o caracteristica sau o însusire. Altfel spus, predicatul este partea principala de propozitie care arata ce face, cine este, ce este sau cum este subiectul.
Raspunde la întrebarile: ce face? cine este? ce este? cum este?

B. FELURILE PREDICATULUI
I. Predicat verbal
II. Predicat nominal

C. PREDICATUL VERBAL
1. Predicatul verbal atribuie subiectului o actiune sau o stare si arata ce face subiectul.

2. Raspunde la întrebarea ce face? adresata subiectului. Verbul a face din întrebare îsi poate schimba forma.

3. Se exprima prin:
a) verb predicativ, la orice diateza, folosit la un mod predicativ sau personal (indicativ, conjunctiv, conditional-optativ, imperativ)
Elevii merg la scoala.
Du-te mai repede!
Mihai a fost laudat de diriginte.
Predicatul poate fi exprimat si printr-un verb la un mod nepredicativ (nepersonal) – infinitiv sau supin- cu valoare imperativa:
A nu se stationa sub macara!
De revazut rezolvarea exercitiului!
b) locutiune verbala, in aceleasi conditii ca si verbul:
Si-a dat seama de cele întâmplate.
c) interjectie cu valoare verbala (predicativa):
Hai la scoala!
d) adverb sau locutiune adverbiala predicativa; nu accepta subîntelegerea unui verb copulativ si sunt urmate de o conjunctie care introduce o subiectiva sau sunt izolate între virgule:
Desigur ca vine.
Vine, poate, si el.
Fara îndoiala ca va reusi.
Pronumele personal cu valoare neutra face parte din locutiune si, implicit, din predicat.
A luat-o la sanatoasa!

D. PREDICATUL NOMINAL
1. Predicatul nominal atribuie subiectului o identitate sau o însusire (îl califica) si arata cine este, ce este sau cum este subiectul.

2. Raspunde la întrebarile: cine este? ce este? cum este? adresate subiectului. Verbul copulativ a fi îsi poate schimba forma sau po