Venind dinspre Ploiesti spre Tirgoviste,cam pe la jumatatea drumului,acolo unde
soseaua incepe sa-si faca lok printer valuri mari de dealuri impadurite,dai de satele in care s-a nascut la 30 ianuarie 1852 I.L.Caragiale .Satul,lipit de albia prundoasa a riului Cricov,asezare de oameni gospodari cu scoala solida ,camin cultural,fabrica de mobila si case aratoase poarta azi numele scriitorului.Pe vremea lui Caragiale era un catun saracacios,al carui nume,Haimanale,evoca sugestiv fosta asezare de robi manastiresti improvizata in vecinatate manastirii Margineni.In schimb ,manastirea avea pe atunci averi mari administrate o vreme de Luca,tatal scriitorului,care a fost vechil si copist,avansat mai tirziu secretar .El a tinut in ordine scriptele manastiresti pina cind a parasit satul cu toata familia pentru a se stabili avocat la Ploiesti .
Familia nu era numeroasa.Caragiale si sora lui mai mica Lenci erau singurii copii ai Ecaterinei Karaboa si a lai Luca Caragiale.Mama era fica unui negustor grec stabil la Brasov .tatal,nascut la Constantinopole in 1912,este adus in acelasi an in tara.Vlahuta povesteste ca aasistat la o scena de familie cind sriitorul dadea o lectie de modestie fiului sau mai mare Matei,viitorul romancier ,care afisa o morga aristocratica nejustificata,demostrindu-I pe tesitura capului urma tavilor cu placinte purtate de stramosi
Semnalarea unor elemente biografice esentiale sint importante pentru intelegerea scriitorului.Dela parinti mostenise singe levantin.Scriitorul obisnuia sa reconstituie pitorescul atmosferei semiorientale a Bucurestilor de la inceputul veacului xlx-lea,in care i-au trait innaintasii .Fiica sa isi aminteste ca in cadrul intim al familiei purta mesi turcesti ,un fel de papuci,’’specialitaea Stambul”,cum le spunea el.Din perioada berlineza se pastreaza imaginea unui Caragiale in costub arnautesc,in fata unor rafturi de carti ravasite.O fotografie,cea in care isi aduna picioarele turceste sub el,ii surprinde miscarea repezita a capului,semet dat pe spate ,privirea scrutator intelegenta si surisul batjocoritor opri in coltul buzelor.Imaginea corespunde spiritului si temperamentului omului,relevate in scris,minte agera,concentrare si observatie profunda,spirit critic ascutit,direct si neindurator.Faptul de afi nascut si crescut in Muntenia,de a fi primit educatia intr-un mediu rominesc si de foarte timpuri citadin si mic burghez,iicalauzesta expansivitatea si mobilitatea meridionala a spiritului spre satira,luciditate si antilirism.
In fata aparatului de fotografiat,Caragiale juca serios personajul pe care si-l imaginase referitor la propria lui persoana,asa dupa cum in fata cunoscutilor improviza malitios,sarcastic,caricatural,bufon,intr-o comedie”ad-hoc”,cele mai variate tipuri,cu dezinvoltura fireasca a omului obisnuit cu scena.Caci,dupatata,Caragiale se tragea dintr-un neam de actori,Costache si Iorgu Caragiale,unchii sa,fiind pe rind autori,interpreti, directoride trupe teatrale.Costache se numara printer ctitorii teatrului romanesc.De la ei a deprins Caragiale pasiunea mica,expresivitatea gesturilor si nuantele risului,de la satira si zeflemea,la comicul subtire,de la bufonerie la malie si sarja caricaturala pina la umorul cu substrat filozofie a povestirilor orientale.Tatal scriitorului,Luca,a jucat si el o vreme ,fara mare vocatie insa.Pe unicul sau baiat,dupa citiva ani de scoala la Ploiesti,l-a dat la clasa de mimica si declamatie a lui Costache Caragiale.In aceasta calitate a facut Ion Luca figuratie in spectacole Teatrului National,dindu-i-se dreptul,in schimb,sa asiste gratuity la reprezentantii,fara abanui ca peste scurt timp va fi nevoit sa caute a-si cistiga exisstenta ca sufler ,actor si autor.Caci,dupa moartea tatalui,I revine datoria sa-si ajute mama si sora,ramase fara mijloace.Orfan de la 18 ani,Caragiale era primit in slujbe nesigure,cu simbrie mica si neregulata.A fost pe rind sau in acelasi timp sufler si copist de roruluri in locul ocupat altadata de Eminescu,corectorde noapte in redctii traducator si redactor.Ca publicist il gasim semanind pentru prima data in 1873 revista umoristica in format minuscul Claponul.Publica,fara semnatura,foiletoane asupra teatrului romanesc in Romania literara,si colaboreaza in 1878 la Timpul,adus de Eminescu in redactie in care se mai aflau Ioan Slavici si Scipione Badescu.De aici este detasat in acelasi an la cunducere ziarul craiovean Doljul.In 1893 scoate impreuna cu iumoristul Toni Bacalbasa Moftul roman,iar in 1894,cind apare Vatra Caragiale face parte din conducerea revistei , fara a avea insa o contributie insemnata.Conduce o vreme Epoca literara,avind in redactie pe poetul St.o.Iosif,ca secretar,iar din 15 noiembrie 1896 incepe sa publice in epoca articole politice saptaminale,unele din ele de mare rasunet.O colaborare de mai lunga durata are Caragiale la Universul,in care mai bine de un an publica o serie d...