Precizează modul de formare a cuvintelor subliniate:

1.
Biruiţi de osteneală, demoralizaţi de atăta nesucces, au intrat încă odată într-o cafeneluţă, unde gazul apune după ce a răsărit soarele. (I.L. Caragiale).
2.
Râs, vorbă; şi-un vals molatic se desprinde de pe clapele pianului, sub degetele subţiri şi albe ale cântăreţei. Ce mâini frumoase! Iar la degetul cel mic, o piatră preţioasă, un diamant, parcă atrăgea raza: din înalt, ea se coboară, şi-n clipa ceea degetul fetei părea că fulgeră de focuri. Uimită, mândră, cântăreaţa se opreşte, frânge cântecul şi se uită cu îngâmfare împrejur.
(Emil Gîrleanu, O rază)
3.
Era un copilaş palid şi mărunţel şi târa pe pământul ravăn nişte ciubote grele ale unui frate mai mare (…) şi-şi scoase cu anevoie din cap pălărioara veche şi pleoştită ca o ciupercă; (…) apoi, acoperindu-se, ridică deasupra oilor toiegelul alb, îndemnându-le spre crâng. (M. Sadoveanu)
4.
În jur, orga adormitoare îşi pornise viersetul; şi-n zvonul potolit ce răsărea din tot frunzişul umbrarului întunecat, se rădica în răstimpuri, în pacea bisericească a înserării, rostul cristalin al mierlelor. Atunci tot frunzişul se cutremura de parcă era un stol nesfârşit de fluturi verzi-roşietici. Ici, colo, câte-o frunză slăbită de boarea lui gustar, se-ndrepta scânteietoare spre florile din ierburi.
(M. Sadoveanu)
5.
Făt-Frumos este în mitologia românească personajul-erou pozitiv. Făt-Frumos are toate calitățile necesare unui erou: curajul, dreptatea, tăria fizică și spirituală, inteligența, dragoste neclintită. Făt-Frumos are, de asemenea, unele abilități magice. El își respectă întotdeauna jurământul dat împăratului căruia îi servește. În multe povești, Făt- Frumos trebuie să o elibereze pe aleasa inimii sale, prințesa Ileana Cosânzeana. Făt-Frumos trebuie să depășească încercări și obstacole peste capacitățile unei persoane normale, dar el este întotdeauna în măsură să treacă prin toate dificultățile. Se luptă cu diferiți monștri - șerpi, balauri, zmei și vrăjitoare. El călătorește prin lumea noastră și prin lumea de jos (tărâmul celălalt) cu calul năzdrăvan care îi dă sfaturi salvatoare.
(http://ro.wikipedia.org)
6.
Pe-un câmp, o grămadă de oameni prăfuiți, osteniți, aduși de șale, merg delaolaltă. Pe umeri de-abia își duc puștile cu spăngile ascuțite. Raza îi urmăreşte; ar vrea să se înfăşoare ca o sârmă de aur împrejurul spăngii călătorului celui mai obosit, rămas în urmă. Dar, deodată, un sunet de goarnă răzbate până în adâncuri. Călătorii se opresc, îşi îndreaptă trupurile, privesc, iscoditori şi crunţi, înainte, scot puştile, şi-ntr-o clipă, dimpotriva lor alţi oameni se arată. O sclipire: duşmanii se aruncă unii spre alţii, puştile răzbubuie, spăngile se-nroşesc în piepturi. Călătorul obosit din urmă, însetat adineoare poate ca şi lupul din pădure, acum e şi el o fiară. (Emil Girleanu, O raza)
7.
Gheorghiţă era un flăcău sprâncenat. Nu prea era vorbăreţ, dar ştia să spuie destul de bine despre cele ce văzuse. Avea un chimir nou şi-i plăcea, vorbind, să-şi desfacă bondiţa înflorită şi să-şi cufunde palmele în chimir. Întorcea un zâmbet frumos ca de fată şi abia începea să-i înfiereze mustăcioara. Vitoria îl admira din cealaltă parte a măsuţei[...] Afară se vedea pădurea uşor ninsă, sub un cer albastru şi însorit. (M. Sadoveanu, Baltagul)
8.
Prea mic, când a murit, ca s-o ţin minte, imaginea ei mi-am creat-o mai târziu, în copilărie, după o fotografie rea şi ştearsă, pe care am înviat-o şi am colorat-o cu tot ce am auzit de la alţii şi cu propria mea fantezie : o fată tăcută, înaltă, cu părul castaniu, cu ochii căprui. Amintire a unei imagini arbitrare de altădată, aceasta şi atâta este mama. “
( Garabet Ibrăileanu )