Prietenia cu Paul Zarifopol – o constantã ce însenineazã pe exilat
Are griji cu mutatul , în noul apartament e prevãzutã o camerã de oaspeti , special pentru Paul si Fanny Zarifopol . La rându-i , Zarifopol îi cultivã societatea : se vãd des , fie la repetitiile generale de la Gewandhaus , din Liepzig , fie la Berlin , pentru lecturi din opera artistului ori pentru casnice comisioane . Piesa Titircã , Sotirescu & C-ie pusã repetat pe tapet , rãmâne în mapã înainte sã ia drumul , improbabil , al lucrului metodic . Trece o fantomã a ultimilor ani . Desi Caragiale nu renuntã la proiect , îl încearcã disperarea cã o victorie prea rapidã nu are cum sã-l vindece de chinurile facerii . Circulã pe la Viena si Budapesta cu simpatii afisate pentru cauza româneascã .
Cu scrisul nu merge : s-or fi epuizat resursele ? Încearcã sã se distreze . Ascultã fanfare , bate strãzile amator de distractie , pleacã pânã la Munchen , sã trãiascã printre bavarezi . La 1 septembrie 1910 editura Adevãrul e gata cu volumul de prozã . Berlinezul e sãnãtos si vesel … numai bun … de însurat . De altfel se pare cã existã la Munchen un centru sensibil la freamãtul literaturii autentice .
Societatea româneascã PATRIA trimite lui Caragiale o urare de muncã spornicã semnatã de 47 tineri , bine sfãtuiti de pictorul Marin Bunescu , bursier al Academiei de Arte Frumoase .
Intrã în anul 1911 ,atras de ideea unei reviste românesti de culturã la Budapesta . De traditie transilvanã cu caracter bilunar , se avanseazã titlul Monumente Libere , un magazin destinat publicului larg , dornic de instructie si divertisment . Animatorii periodicului sunt co