“Samanta nemuririi, iubite , e cuvantul
Eternul se ascunde sub coaja unei clipe,
Ca-n oul ce pastreaza un zbor inalt de-aripe,
Pan’ ce-i soseste timpul in slavi sa-si ia avantul.”
( Vasile Voiculescu –“Sonetul CLXX”)
Prima scoala româneasca
Prima scoala romaneasca care a fost infiintata de catre romani a fost in Scheii Brasovului.Aceasta scoala a fost construita deoarece romanii aveau nevoie sa cunoasca sa citeasca si sa scrie pentru a se putea descurca in lume si in principal in comertul facut cu Tarile Romane, cu Peninsula Balcanica si chiar cu
Siria si Egiptul. Romanii au mai infintat aceasta scoala si pentru ca ortodocsii sa-si apare si sa-si pastreze fiinta nationala.
Aceasta prima scoala a functionat mai intai sub patronajul bisericii voievodale “Sf. Nicolae”. Primii dascali au fost slujitorii bisericii, care incercau sa-si indeplineasca cat mai bine sarcina pe care o aveau.
In unele documente ni se arata ca la inceput activitatea scolii era in legatura directa cu cea a bisericii.
Primele preocupari care au fost pentru a se descoperii cum era intr-adevar identitatea scolii din Schei au inceput in urma cu doar cateva decenii.
Primele cercetari ale profesorului Andrei Birseanu au fost in jurul anului 1902 in care a elaborat o monumentala monografie prin care spune ca aceasta scoala nu era alta decat una elementara sau cel mult de dieci in care se invata cititul , scrisul si unele cantari religioase.
Nicolae Sulica un alt cercetator brasovean a scris intr-un articol ca existenta scolii din Schei se poate urmarii inca de pe la anul 1400.
Desi s-au facut o gramada de cercetari si probabil se mai fac inca, nu se poate sti cu precizie inceputurile acestei scoli nici in ziua de azi nu poate spune cineva cu precizie in ce an, deceniu sau epoca si-a inceput aceasta scoala existenta.
In anul 1556 in scoala a fost introdus tiparul coresian de la Targoviste. In Cartea cu invatatura din 1567 Coresi scria ca : “Si dac –am cetit bine am ispitit si socotit si am aflat ca toate talcuiesc , adevereaza si intaresc cu scriptura sfanta si mie tare placura si am scris cu tiparul voao, fratilor, romanilor, sa fie pre invatatura si va rog ca fratii miei , sa cetiti si bine sa socotiti ca veti vedea voi insiva, cum ca e margaritariu si comoara ascunsa.”(vz. p.24, Vasile Oltean – Scoala romaneasca din Scheii Brasovului).Intre Coresi si obstea romaneasca din Schei a existat o stransa colaborare. Pentru localizarea tiparului in Cetatea Brasovului a fost folosit textul coresian , cel slavon si cel al Cazaniei a II – a . Un alt argument pentru localizarea tiparului a fost faptul ca judele brasovean apare consemnat in prefata sau pe fila de titlu a unor carti coresiene. Acest argument reprezinta un omagiu adus de tipograf autoritatii locale , spunea P.P.Panaitescu. El se interesa de raspandirea acestor carti. Prefetele coresiene erau reproduceri dupa izvoarele folosite, foaia de titlu a Cazaniei a II-a a lui Coresi , era preluata dupa emblema lui Grigor Chadkievici , iar Coresi o folosea ca izvor.Ea a fost tradusa de protopopii Iane si Mihai din Schei. La “Evangheliarul romanesc” si la “Evangheliarul slav”, prefata Cazaniei a II-a a fost folosita ca izvor.O cercetare demonstreaza ca , Coresi a procedat doar inlocuirea numelui domnului muntean cu autoritatea brasoveana. Inscrierea lui Hirscher, Benker sau Pavel Tordasi in unele predoslovii coresiene, era o recunoastere a autoritatii pe care acestia o reprezentau. Asezarea emblemei orasului pe frontispiciul Cazaniei a II –a este pentru a se recunoaste ca a fost tiparita la Brasov. Inainte de Reforma si de venirea lui Coresi , in Schei se traduceau carti in limba romana . Popa Bratu in 1495 a scris documente in limba romana pentru Cetatea Sibiului, iar boierul Neacsu din Cimpulung scria judelui brasovean.In 1930 intr-un studiu Nicolae Dragan arata ca “din porunca lui Despot Voda , au fost aduse in Moldova , de la Brasov , copii ale traduceriilor de pe Apostol si Psaltire, care au fost transpuse apoi in grai local” ( vz. p. 26, Vasile Oltean – Scoala romaneasca din Scheii Brasovului). Identificarea izvoarelor reprezinta Scheii Brasovului ca sediu tipografic coresian alaturi de lucrarile tiparite de Coresi, in aceeasi arhiva. Acestea sunt carti scrise, copiate, sau procurate de slujitorii scolii si bisericii.Legatura dintre manuscrisul izvor si tiparitura coresiana si legatura dintre carturarii locali si tipograful Coresi este reprezentata de cateva izvoare.
“Octoihul” coresian din 1547 si 1575 este tiparit pe hartie brasoveana purtand pe frontispiciu s...