Profilul profesorului in scoala romana


Atat prin forma lui de organizare,cat si prin continutul lui,invatamantul la Roma avea un pronuntat caracter de clasa.Functia de educator era o ocupatie intelectuala cu trecut indelungat,chiar daca facem abstractie de educatia ce se dadea in familie,sub conducerea directa a mamei pana la varsta de sapte ani, apoi sub supravegherea tatalui.
Dupa traditia istorica,transmisa de Titus Livius,cea mai veche institutie de invatamant la romani ar data de pe la mijlocul secolului al V-lea i.e.n.El afirma ca in Forul roman,printre pravaliile vanzatorilor de tot felul,se aflau si unele scoli .
Primele scoli reprezentau si cea mai elementara forma de invatamant.Cunostintele erau predate de un litterator,adica ”cel care invata pe altii literele”:mai tarziu a aparut denumirea de primus magister sau ludi magister.Acest din urma termen dovedeste existenta unei scoli,deci a unei institutii colective de invatamant elementar(ludus litterarius).Ea era frecventata aproape exclusiv de copiii oamenilor saraci,caci cei bogati prefereau sa dea acasa fiilor lor instructia elementara.
Cine indeplinea ocupatia de invatator in aceste scoli de grad elementar?Plutarh spune despre Spurius Carvilius,cel dintai invatator roman al carui nume se cunoaste,ca era libert al consulului din anul 234 i.e.n.Acest amanunt este ilustrativ si pentru epoca in care traieste autorul insusi al Vietilor paralele;caci si istoricul Tacit,contemporanul mai tanar al lui Plutarh,vorbind despre cariera stralucita pe care a facut-o un parvenit,spune ca la inceput acesta avusese o ocupatie umila(obscura initia),adica aceea de invatator.In general vorbind,o astfel de ocupatie nu puteau avea decat oameni liberi de rand sau chiar liberti,de vreme ce orice munca pentru care se primea salariu sub o forma sau alta era considerata injositoare pentru mentalitatea membrilor nobilimii romane;in ochii lor invatatorul era un biet muritor,care nu se bucura de nici o trecere in fata oam