Protagoras



Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea i.Chr., pentru care "omul este masura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" il intalnim deja in scrierile lui Cicero, in care omul ocupa un loc aparte printre alte vietuitoare. In Evul Mediu, se vorbeste despre "humaniores litterae", care reprezinta ansamblul cunostintelor profane predate in facultatile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care isi au sursa in studiul Bibliei si sunt predate in facultatile de teologie.

In secolul al XVI-lea, "umanistii" studiau ceea ce ei numeau "umanitatile" (studia humanitatis), intelegandu-se prin aceasta scrierile clasice ale antichitatii. Pentru acesti eruditi ai Renasterii, notiunea de "humanitas" avea acelasi sens ca in epoca ciceroniana si insemna acea cultura care, desavarsind calitatile naturale ale omului, il fac demn de acest nume. Cuvantul "Umanism" in intelesul actual apare mult mai tarziu, si anume in 1808 in scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer "Der Streit des Philanthropinismus und Humanismus in der Theorie unserer Zeit" ("Disputa intre filantropism si umanism in conceptiile timpului nostru").

In mod traditional, istoricii situeaza inceputurile umanismului modern in Italia
secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca si Giovanni
Boccaccio. Dupa invadarea Imperiului Bizantin de catre turci, un mare numar de
invatati greci se refugiaza in peninsula italica, aducand cu ei manuscrise in
limba lor de origine. Literatii italieni, ca Guarino din Verona, Francesco
Filello sau Giovanni Aurispa, invata limba greaca veche si traduc in italiana
operele clasice grecesti. Poezia latina a epocei romane este redescoperita
gratie lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati si Gian Francesco Poggio traduc
in limba italiana operele scriitorilor romani.

Pico della Mirandola face parte din randurile filozofilor si savantilor umanisti, apreciati pentru erudit