Eminescu- omul



Mihai Eminescu- cel pe care N. Iorga avea sa-l numeasca „expresia integrala a spiritului românesc”- s-a aratat pe „cerul cu stele sudice” la 15 ianuarie 1850, în vestitul Botosani.
Radacinile tanarului Mihai care-si face aparitia într-o lume „nepregatita sa-l asculte si sa-l înteleaga” (M. Cojocaru) sunt mult ramificate, pornind de la rudele pe linie paterna- Eminovici- si materna- Jurascu.
Gheorghe Eminovici- tatal- apartinea unei familii de români migrati în N-ul Bucovinei, în satul Calinestii lui Cuparencu; el face eforturi deosebite pentru a-i trimite pe cei sase feciori la scoli înalte, oferindu-le totodata posibilitatea de a practica meserii precum cele de doctor, avocat, militar etc.
Raluca Jurascu- mama poetului- facea parte dintr-un neam de mici boieri moldoveni, al carui principiu moral era fervoarea ortodoxa, fapt pentru care o parte din fratii si surorile sale au ales viata monahala.
Al cincilea fiu al familiei Eminovici îsi petrece anii copilariei în locurile natale, hoinarind prin codrii batrâni, acompaniat fiind de susurul izvorului si de buciumul de la stâna. Conform traditiei timpului, Mihai începe sa studieze acasa, cu un dascal particular, parcurgând astfel primele doua clase primare. Ca elev la Ober Gymnasium, Eminescu întâmpina numeroase greutati, a caror cauza o constituie imperfectiunea sa în a vorbi limba germana în comparatie cu ceilalti colegi care erau de vârsta mai mare si o învatasera în clasele anterioare; si acesta nu este singurul obstacol: în clasa a II-a ramâne repetent din pricina matematicii si a limbii latine, ceea ce-l determina ca în anii urmatori sa studieze serios aritmetica la National Hauptschule. Nemultumit de disciplina rigida a institutiei germane de învatamânt, tânarul devine autodidact, dobândind o cultura impresionanta.
Dornic de cunoastere si mereu atras de folclorul românesc, Mihai calatoreste prin vestite locuri ce-i umplu sufletul cu pace si lumina binefacatoare. F