CONTRIBUTIA LUI LIVIU REBREANU LA DEZVOLTAREA
ROMANULUI ROMÂNESC
Planul lucrarii:
Liviu Rebreanu si curentul realist;
Integrarea scriitorului în epoca;
Relatia cu nuvelistica ;
Romanul “Ion”:
noutatea compozitiei,obiectivitatea viziunii (aprecieri critice), geneza romanului, planurile epicului, continutul acestora;
personajul Ion între “glasul pamântului” si “glasul iubirii”;
“Padurea spânzuratilor”:
noutatea problematicii;
Apostol Bologa – analiza psihologica, criza morala;
Alte aspecte ale contributiei:
obiectivitatea viziunii;
noutatea stilului;
originalitate si modernitate;
Aprecieri critice;
Aparitia lui Liviu Rebreanu în literatura înseamna un moment de raspântie. Analizând acest moment, Tudor Vianu considera ca “rolul samanatoristilor era încheiat, iar Delavrancea, Duiliu Zamfirescu si Bratescu-Voinesti îsi dadusera masura lor... numai Sadoveanu continua sa creasca din fundamentele asezate mai dinainte”.
Reprezentând epicul pur, Liviu Rebreanu marcheaza o noua faza a realismului românesc: “Niciodata realismul românesc, înaintea lui Rebreanu , nu înfiripase o viziune a vietii mai sumbra, înfruntând cu mai mult curaj urâtul si dezgustatorul, întocmai ca în varietatea mai noua a realismului european, crudul naturalism francez si rus”(T.Vianu). E.Lovinescu vorbeste de realismul dur din opera lui Rebreanu, de originalitatea marilor sale constructii epice, de obiectivarea prozei.
Romanul lui Rebreanu fortifica intuitiile romanului din secolul al XIX-lea, restabilind legatura cu traditia reprezentata de N.Filimon si D.Zamfirescu, dar si cu proza lui Ioan Slavici. Asemenea lui N.Filimon, creatorul primului roman realist, de tip balzacian (Ciocoii vechi si noi), Rebreanu aseaza în centrul romanului sau un erou voluntar, produs simbolic al unei anumite realitati social-istorice, dar, în plus, îi confera monumentalitate.
Asimilând datele românesti traditionale, Rebreanu creaza diferite tipuri de roman, de la romanul social, cu virtuti monografice (Ion) si de tip epopee(Rascoala) pâna la romanul de analiza psihologica (Padurea spânzuratilor, Ciuleandra). Potrivit viziunii sale realiste (“pentru mine arta înseamna creatie de oameni si de viata”), Rebreanu da sens multitudinii de fapte, care pulseaza la cele mai înalte cote de expresivitate.
Originalitatea si modernitatea romanului sau este sustinuta si de vocatia constructiva a scriitorului, comparabila cu aceea a marilor creatori de formule epice. Ctitorul romanului românesc modern modeleaza cu migala fiecare structura a întregului ansamblu arhitectonic. În compozitia cartilor sale, Rebreanu pune accent pe simetria ansamblului. Autorul însusi marturiseste ca “în cursul elaborarii am cautat sa realizez împartirea fiecarui capitol în mici diviziuni, care cuprind câte o scena, câte un moment. Toate acestea apoi au trebuit înnodate în anume fel ca sa se poata întoarce în cuprinsul actiunilor principale. Actiunile principale la sfârsit terbuiau sa se uneasca, sa se rotunjeasca, sa ofere imaginea unei lumi unde începutul se confunda cu sfârsitul”. Semnificative în acest sens sunt paginile de început si de sfârsit ale fiecarui roman, în care metafora drumului (Ion) si aceea a spânzuratorii (Padurea spânzuratilor) circumscriu drame umane. Planurile paralele, asezate uneori în contrast, gradatia ascendenta a episoadelor si succesiunea lor ca într-un scenariu cinematografic confera romanelor unitate structurala si dimensiuni epopeice.
Modalitatile de plasmuire a personajelor sunt diverse, facând posibila impunerea unor caractere complexe, tipice si viabile. Prezentarea unor fapte si întâmplari, schita biografica, parerea altor personaje sunt procedee artistice ce tin de traditia româneasca. Surprinde în creatia lui Rebreanu interesul pentru sondajul psihologic si pentru monolog,
pentru analiza atitudinilor, a gesturilor, a privirii si tonului personajelor( Apostol Bologa, Ion sau personajul colectiv din Rascoala). Personaje realiste si clasice, în acelasi timp, eroii lui Liviu Rebreanu sunt comparabili cu tipuri din literatura universala “În psihologia lui Ion, scriitorul a întrebuintat, într-o masura oarecare, simplificarea artei clasice, reducându-l la instinctul principal, tot asa dupa cum eroii lui Moliere se organizeaza în jurul unei singure mari pasiuni”(E.Lovinescu).
Nuvelele lui Liviu Rebreanu, insuficient apreciate la data aparitiei lor în reviste ca si în volume, nu erau inferioare nuvelelor contemporane ale lui Agârbiceanu, Gârleanu si Sadoveanu si aduceau în literatura vremii o lume noua, taranimea si mica-burghezie a satelor si târgurilor din nordul Transilvaniei, aflate în stapânirea imperiului austro-ungar. Ca ele reprezentau niste exercitii în vederea ma...