LIVIU REBREANU – Creatorul romanului modern
 
Pâna la Liviu Rebreanu precursorii romanului modern sunt Nicolae Filimon cu Ciocoii vechi si noi, Ion Slavici, Ion Creanga, Agârbiceanu, B. S. Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu (pâna la 1820).
Aparitia lui Liviu Rebreanu este anticipata prin temele desprinse din viata satului la Slavici, Creanga, Duiliu Zamfirescu, prin universul citadin în Ciocoii vechi si noi, prin tipul avarului sau arivistului la Slavici în opera Mara reprezentat de Ghita, la Delavrancea în Hagi Tudose reprezentat de Hagi si la Nicolae Filimon în Ciocoii vechi si noi reprezentat de Dinu Paturica. Mai este anticipat prin tipul demagogului prezent la Nicolae Filimon în Ciocoii vechi si noi dar si în schitele lui Caragiale si prin boierul de neam Dinu Murgulet din Viata la tara si Tanase Scatiu. Taranul asuprit este prezentat în romanul În vremuri de bejenie, Arendasul român, Socoteala, intelectualul în Arhanghelii si în Budulea Taichii si adolescentul la Creanga în Amintiri din copilarie, la Slavici reprezentati prin Trica si Hutu, la Liviu Rebreanu prin Titu Herdelea.
Este anticipat si prin formula artistica prin viziunea monografica asupra satului la Creanga prezenta apoi la Rebreanu în Ion si Rascoala. Prin analiza sociala la Caragiale în “1907 din primavara pâna în toamna”. Caracterizarea prin fizionomie la N. Filimon prin Dinu Paturica la Rebreanu este continuata prin caracterizarea prin stari fiziologice. Mai este anticipat si prin titlul sugestiv al capitolelor din Ciocoii vechi si noi.
Liviu Rebreanu este un scriitor monumental. El apartine familiei de scriitori ardeleni caracterizati prin nationalism, mesianism si caracter moralizator.
Principalele elemente ale modernitatii sunt: mediul citadin, personajul intelectual, analiza psihologica, introspectia-sondarea propriei constiinte, retrospectiva prin memoria afectiva, abolirea cronologiei, monologul interior, perspectivismul, suprapunere de voci, subconstientul alaturi de planul rational si afectiv, elemente eseistice.
Liviu Rebreanu se raporteaza la Tolstoi prin viziunea panoramica, la Dostoevski prin suferinta cu rol purificator si întoarcerea în credinta, la Zola prin elemente naturaliste, instinctivitate si elemente obsesive, la Reymont prin descrierea vietii taranimii, la Thomas Mann prin romanul eseistic, la Proust prin memoria involuntara.
Temele majore ale lui Rebreanu sunt: razboiul, viata la tara, iubirea, rascoala.
Rebreanu creeaza o structura arhitectonica sferoidala, o structura simetrica si antitetica.
Cele mai semnificative romane ale lui Liviu Rebreanu sunt Ion, Padurea spânzuratilor, Rascoala.
În opera lui Rebreanu întâlnim mai multe planuri: individual, colectiv, istoric, social, etic, filozofic, afectiv, terestru, celest, auditiv, etc.
În creatiile sale Rebreanu cuprinde mai multe categorii de personaje, stilul sau este obiectiv, aspru, antiliric, anticalofil, sobru.
Astfel Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai importanti scriitori români, este creatorul romanului modern românesc.
 
 Catuna Vlad
...