Tema
Precizati printr-un eseu de 1-2 pagini acea relatie de putere care v-a impresionat cel mai mult, punând în evidenta mijloacele literare folosite de scriitor pentru a o crea.
In nuvela “ Itic Strul, dezertor” este prezentata una din paginile negre ale relatiei autoritatilor cu societatea civila. In aceasta nuvela este dezvaluit adevarul despre autoritatile antisemite si despre crimele pe care acestia le-au savârsit împotriva evreilor.
Prin acasta nuvela autorul, Liviu Rebreanu, a ilustrat doua aspecte: modul în care autoritatile vegheau asupra “bunastarii “ populatiei, care statea mereu sub teroare, si gradul de inteligenta scazut al autoritatilor acelor vremuri, ele nefiind în stare sa-si creeze propriul mod de guvernare, copiindu-l pe cel german.
“Itic Strul, dezertor” este povestea tragica a unui soldat evreu pe care asprimea regimului si locotenentul antisemit l-au facut sa-si puna capat zilelor, considerând ca îi este mai bine mort decât sa fie dezertor.
Tensiunea care transpare din rândurile nuvelei se face în mod gradat. La început ea apare doar ca o nedumerire a soldatului evreu asupra comportamentului caprarului “De ce tace omul asta?” Apoi ea se intensifica, nedumerirea transformându-se într-un sentiment de panica, Itic simtind parca ca viata sa este în pericol. “ Glasul caprarului, straniu si putin tremurat, I se prelinse în inima ca o amenintare neînteleasa”. Temsiunea atinge cotele maxime când caprarul îi marturiseste lui Itic adevaratul scop al misiunii, acela de a-l omorâ. In acele momente, caprarul îi spune lui Itic tot, nevrând sa poarte în suflet vinovatia unei crime premeditate, dar nu de el ci de locotenent, care , facând abuz de putere, încerca sa puna pe primul plan conceptiile sale rasiste, în locul unei prietenii adevarate ca cea a lui Itic si a caprarului Ghioaga. “Mie don locotenent mi-a dat ordin sa… Ghioaga îsi curma vorba speriat de ochii soldatului (…)-Sa ma omori? starui Itic -Sa te omor! facu stins caprarul. Si sa te îngrop, sa nu ti se mai afle nici o urma.”
In acest moment Itic cunoaste un moment de criza: vrea sa lupte împreuna cu soldatii din batalionul sau pentru aceeasi cauza: salvarea partiei, dar locotenentul îi refuza acasta dorinta din motive rasiale.
Camarazii de zi cu zi dispar din cauza razboiului, acestia fiin obligati sa respecte ordinele superiorilor, fara a tine cont de prietenii si solidaritatea umana, altfel îsi riscau si ei viata “ Sa nu te puie ceasul cel rau sa te întorci înapoi Itic, ca ma bagi si pe mine-n napasta si tu tot nu scapi…”
In acest context dur, chiar si prietenia lui Itic cu Ghioaga este alterata, ea trecând prin momente de criza. Insa în acest caz iubirea fata de aproape învinge, caprarul nepatându-si mâinile cu sângele celui mai bun prieten, nici înnegrindu-si sufletul asemeni lui Iuda care l-a vândut pe Domnul Iisus, el riscându-si viata sa, dar daruindu-I viata lui itic, chiar daca este o viata de fugar. “ Multumescu-ti, Doamne, ca m-ai îndepartat sa ma feresc de pacat… L-as fi avut pe suflet toata viata…”. Caprarul, încalcând ordinele locotenentului, îl lasa sa aleaga calea ce vrea sa o urmeze, dar care nu-I ofera foarte multe optiuni: dezertare sau moarte.
Naratorul este heterodiegeric, atotstiutor, observa zbterea din sufletul lui Itic în ultimele ore de viata.
Patria îl cheama la datorie, dar aceasta datorie nu poate fi îndeplinita . Autoritatile, în loc sa-si mareasca armata cu oameni capabili, ei si-o decimeaza pe motive rasiale.
Itic aspira la conditia de soldat brav, care-si face datoria fata de patrie, fara a aspira însa la conditia de erou. Itic nu întelege dorinta locotenentului de a-l omorâ, el refuzând-o în primele momente. El nu se mai gândea la viata sa, ci la cea a copiilor sai, care vor ramâne fara tata, fara un sprijin moral sau material, însa, se pare ca autoritatile nu s-au gândit pentru o clipa la acest lucru, ei continuându-si crimele din rândul populatiei evreiesti. In ultimele clipe Itic vrea sa moara demn, fara ca onoarea sa-I fie patata de actul dezertarii, de aceea alege sa se sinucida, acest lucru fiind în cazul lui Itic singura fapta eroica ce o putea face. In acest caz nu este un act de lasitate, ci unul de curaj, circumsantele si comportamentul celor din jur silindu-l sa apeleze la aceasta unica portita de iesire din criza. Mitul eroului ce-si da viata pentru patrie este rasturnat în aceasta nuvela, din cauza comportamentului locotenentului.
Locotenentul cel nou este un om cu principii antisemite , care-l uraste pe Itic doar pentru ca acesta este evreu. Fata de celalalt locotenent care-I aprecia vitejia în unele momente, acesta nu l-a încurajat deloc si îl lovea chiar cu cravasa. Locotenentul prin comportamentul sau l-a facut pe Itic sa-si piarda din nou încrederea în fortele proprii. “ Locotenentul cel nou, în doua saptamâni, nu i-a spus o vorba buna. Il înjura din senin, se rastea mereu la dânsul, iar alaltei...