Repere ale cazului II

Dupa Unirea din 1859, paradigma culturala realizata de pasoptisti este pusa în discutie si supusa unui sever examen critic de o noua generatie de intelectuali care se impune ca un grup de mare solidaritate ideologica si culturala, si, timp de un sfert de secol, constituie elita culturii române, orientând evolutia acesteia. Câtiva tineri întorsi de la studii din strainatate întemeiaza la Iasi societatea culturala “Junimea”, în iarna anului 1863: Vasile Pogor, Petre Carp, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi si Titu Maiorescu. Astfel, Iasul, care-si pierduse întâietatea prin stabilirea capitalei Principatelor Unite la Bucuresti, dob’ndeste prestigiu cultural, pentru ca Junimea cncentreaza în rândurile ei pe cei mai talentati si instruti reprezentanti ai tinerii generatii.
Junimistii au recunoscut meritele predecesorilor. Generatia pasoptista a avut un rol decisiv în procesul de modernizare a societatii românesti, de construire a identitatii nationale, atât prin participarea activa la viata politica a tarii, cât si prin cultura, mai ales prin literatura originala, cu specific national. Pasoptistii, „oamenii începutului de drum” (Paul Cornea), au întemeiat literatura româna moderna, au asimilat romantismul, prelu’nd si elementele neoclasice si iluministe, au fondat speciile si genurile în literatura româna, au folosit sursele de inspiratie specifice secolului romantic (istoria, folclorul, natura), au descoperit poezia populara, valorificând în literatura culta resursele expresive ale limbii populare.
Epoca de întemeiere (1821-1860) este privita de noua generatie de intelectuali dintr-o perspectiva critica, decurgâng din exigenta modernizarii profunde, reale, a culturii române. Fara sa renunte la idealul unitatii nationale, noua generatie îl impune cu alte mijloace, urmarind calitatea modernizarii si sincronizare europeana prin mari creatori. Exigentele junimistilor vizau un climat de seriozitate, de temeinicie si de competenta prefesionala.