Roman de tip subiectiv

Romanul este o specie epica dificil de definit datorita polimorfismului sau. Exista nenumarate încercari de definire a romanului, fara ca una dintre ele sa surprinda ferm caracteristicile valabile pentru orice roman. O definitie a romanului ar fi ca este o opera epica în proza, rar în versuri, de mare amploare, cu actiune complexa, multiplana, implicând un numar mare de personaje.
Prin romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi”, ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a înnoit romanul românesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi” este un roman modern de tip subiectiv deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la pers I, luciditatea autoanalizei, anticalofismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, ca experienta nepervertita, cu traire febrila.
Romanul este scris sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu. Înca din primele propozitii se observa ca scriitorul a optat pentru perspectiva subiectiva a naratorului personaj, frecventa în romanul modern. Naratorul este egal cu personajul, iar viziunea lui este „împreuna cu”, o viziune cu focalizare interna presupunând implicarea naratorului în evenimente.
Discursul se deruleaza la persoana I, punctul de vedere este subiectiv si unic, astfel ca cititorul cunoaste celelalte personaje numai în masura în care ele sunt reconstituite si conturate de personajul narator. Este interesant ca mentinând naratiunea constant în unghiul persoanei I, personajul narator e un om „fara fata”. Nu beneficiaza de un portret fizic, în schimb este extrem de reliefata structura lui afectiva morala.
Textul narativ este structurat în doua parti precizate în titlu, care indica temele romanului si cele doua experiente fundamentale de