ROMANTISMUL CREATIEI EMINESCIENE

Romantismul poetului nu este romantismul social , militant în favoarea burgheziei si împotriva feudalitatii, specific generatiei de la 1848, ci romantismul estetizant, dezinteresat de problema sociala si politica a generatiei ulterioare.Un romantism estetizant în sensul ca dezvoltarea de teme si procedee literare romantice este privita din punctul de vedere al valorii lor artistice doar.
Printre temele preluate de poet figureaza ce acosmica , prezenta-rea nasterii cosmosului si a sfârsitului sau, într-o perspectiva de sus asupra existentei omenesti, privirea acesteia din urma sub aspectul cuprinderii ei ca un simplu moment aflat între nasterea si moartea universului.O gasim în Scrisoarea I , Luceafarul, La steaua sau în marele poem istoric si filozofic , neîncheiat, Memento mori(= adu-ti aminte ca vei muri).
Tema demonului romantic, a revoltatului împotriva societatii existente, revoltat care organizeaza masele pentru distrugerea acelei societati, o gasim în Împarat si proletar ca si în Înger si demon.
O alta tema romantica dezvoltata de poet este cea a femeii inca-pabila de a întelege aspiaratiile omului de geniu, îndreptarea lui catre cunoasterea si dezinteresul fata de valorile care îi atrage pe ceilalti oa-meni, tema prezenta în poeme ca Scrisoare V sau Luceafarul,dar si în micile poezii de dragoste de tip romanta ca Lacul, Dorinta, Pe lânga plopii fara sot...
Sau tema geniului romantic, a personalitatii capabile sa treaca dincolo de aparentele la care se opresc oamenii obisnuiti , motiv pentru care nu este înteles de catre acei oameni, pentru care nu existacomunicare între lumea lor si cea a geniului.Tema prezentata în discursul Cezarului din Împarat si proletar, în Scrisoarea I ori în Luceafarul.
Imporatanta în creatia eminesciana este si tema romantica a iubirii dintre barbat si femeie, iubire vazuta ca si refacere a momentu-lui creatiei cosmosului , ca si participarea la marea creatie universala , o creatie ce se desfa