Romanul romanesc in perioada interbelica
Anii interbelici se caracterizeaza în literatura româna printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care în scurt timp atinge nivelul valoric european.
Romanul românesc îsi largeste tematica, el cuprinzând medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe. Un an de referinta pentru romanul românesc este 1920, când apare “Ion” a lui Liviu Rebreanu. Pâna la aparitia acestui roman au aparut si alte romane cum sunt “Ciocoii vechi si noi” a lui Nicolae Filimon, “Romanul comanestilor” a lui Duliu Zamfirescu, “Mara“ de Ion Slavici si “Neamul soimarestilor” de Mihail Sadoveanu. “Ion” este însa primul roman românesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.
În romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu modalitati specifice. Acum apar romanele citadine în care cadrul de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu.
În perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic în legatura cu romanul. Astfel Garabet Ibraileanu în studiul “Creatie si analiza” constata existenta a doua principale tipuri de roman: romanul de creatii, care prezinta personajele în deosebi prin comportamentul lor si romanul de analiza care este interesat de viata interioara de psihic.
În perioada interbelica romancierii experimenteaza tehnici multiple ale romanului modern. Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum cel balzacian pe care George Calinescu îl foloseste în “Enigma Otiliei”. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului românesc pe linia studiului caracterului.
Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea romanului „Ion” ,data publicarii fiind considerata o data istorica „in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice”(Eugen Lovinecsu).
Prin „Ion” Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.
Romanul „Ion” este o monografie a satului roman din Transilvania de la inceputul secolului al XX-lea in centrul caruia sta imaginea tarnului roman care lupta pentru pamant.Din punct de vedere compozitional, romanul a fost impartit in doua volume „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii” ,titlul acestora sintetizand esenta continutului.
Conflictul romanului este generat de lupta apriga pentru pamant.Intr-o lume in care conditia omului este stabilita in functie de pamantul pe care-l poseda, este firesc faptul ca mandria lui Ion sa-l duca spre patima devoratoare pentru pamant.Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura ,fiica invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru ca nu cere zestre.
Actiunea romanului este dispusa pe doua planuri care uneori merg paralel, alteori se intersecteaza, constituind de fapt imagini ale aceleiasi lumi.Cele doua planuri, cel al taranilor avandu-l pe Ion in centru si cel al intelectualitatii rurale avand in centru familia invatatorului Herdelea, sunt adunate la un loc de catre autor in prima secventa care infatiseaza viata satului si anume hora, in care personajele sunt asezate dupa pozitia sociala fiind surprise in atitudini semnificative.
Pentru ca in sat domina mentalitatea ca oamenii sunt respectati daca au oarecare agoniseala relatiile sociale sunt tensionate intre “sarantoci” si “bocotani” iar destinele oamenilor sunt determinate de aceasta mentalitate, de faptul ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese economice. “In societatea taranesca, femeia reprezinta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii.Odata criza erotica trecuta, ea inceteza de a mai insemna ceva pentru feminitate.Sorta Anei e mai rea, dar deosebita cu mult de a orcarei femei,nu.”(G. Calinescu).Batuta de tata si de sot,Ana, ramasa fara sprijin moral, dezorientata si respinsa de toti, se spanzura.Florica, parasita de Ion, se casatoreste cu George si se bucura de norocul pe care-l are, desi il iubea pe Ion.
Desi asezat la casa lui, Ion, din cauza firii lui patimase, nu se poate multumi cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica.Sfarsitul lui Ion este naprasnic, este omorat de George Bulbuc, care-l prinde iubindu-se cu nevasta lui.
Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea sfintirii noii biserici, descrie drumul care iese din satul Pripas, viata urmaridu-si cursul.
Calinescu afirma ca “in planul creatiei Ion ...