Elemente de noutate in estetica romanului
Romanul Subiectiv
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Camil Petrescu
C.Petrescu constientizeaza sincronizarea literaturiii cu filozofia si cu stiinta. Este ca convins ca scriitorul descrie realitatea propriei constiinte, actul de creatie fiind un act de cunoastere, de descoperire si nu de inventie. Camil Petrescu spune: “cunoastem doar rasfrangandu-ne in noi insine”
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat in mod sugestiv in volumul de “Versuri. Ideea. Ciclul Mortii”, care are ca moto: “Jocul ideilor e jocul ideilor”
“Dar eu,
Eu am vazut idei…
(…)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei”
Concepte estetice
Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a lui Camil Petrescu, carui inspiratie catre autenticitate confera originalitate poeziei, vitalitatea teatrului si “momente autentice de simtire” in roman. Autenticitatea consta in ilustrarea realitatii prin propria constiinta, scriitorul insusi marturisea: “Singura realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic”
Substantialitatea (substantialismul) este conceptia conform careia literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii: iubirea, gelozia, mandria ranita, orgoliul umilit, cunoasterea, dreptatea, adevarul, demnitatea, acele categorii morale absolute.
Sincronizarea in conceptia lui Camil Petrescu este armonizarea desavarsita a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, intrucat actul de creatie este un act de cunoastere, de descoperire nu de inventie: “nu putem cunoaste nimic absoult, decat rasfrangandu-ne in noi insine”.
Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili, intransigenti si inflexibili moral. Luciditatea “nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste”.
Naratiunea la persoana I foloseste timpul subiectiv, care aduca in prezent ganduri, indoieli, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; romanul inseamna asadar experienta interioara: simturile mele, ceea ce gandesc eu, … din mine insumi nu pot iesi (…), eu nu pot vorbi onest decat la persoana I”
Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi norme morale.
Anticalofilismul (impotriva scrisului frumos) este o adevarata batalie estetica pe care o duce scriitorul care sustine formula literara a jurnalului, a confesiunii, ce se noteaza precis, exact, “ca intr-un proces verbal”.
Personajele lui Camil Petrescu (Trasaturi generale)
Nascuti din framantari, scepticism, tensiune intelectuala, etica umana, eroii lui Camil Petrescu sunt in cautare de certitudini pentru un sentiment puternic („singura existenta reala este cea a constiintei”)
Sunt hipersensibili, amplificand semnificatia cu un gest, a unei priviri, a unui cuvant la proportiile unei catastrofe;
Inadaptati superior, intelectuali intransigenti intr-o lupta continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, mondenitatea.
Intelectuali lucizi, ei traiesc draa inflexibilitatii constiintei, a pasiunii analizate cu lucidate: „Cata luciditatea atata constiinta, cata constiinta atat pasiune si deci atata drama.”
Sunt incatusati ai absolutului, spirite absolutizante, intelectuali ce traiesc drame de constiinta, fiind insetati de absolut.
Eroii lui Camil Petrescu sunt invinsi de propriul lor ideal, traiesc drama destinului tragic, singurul supravietuitor fiind Stefan Gheorghidiu.
Semnificatia titlurilor reflecta starea interioara a personajelor, sugerand esenta dramatica a constiintei, a aspiratiei spre absolut.
Autorul se identifica cu personajul principal (naratiunea la persoana I) si, deseori, replicile altor personaje exprima conceptia si opinia lui C.Petrescu.
Desavarsit echilibru si simetrie a compozitiei;
Maniera proustiana a fluxului memoriei, constiinta selectionand acele fapet care vor duce la optiunea finala;
Monologul interior, ca mod de exprimare al trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei lui individuale (afectul si intelectul sunt intr-o lupta permanenta);
Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuantelor sufletesti, claritiatea limbajul analitic;
Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar „fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie” (C.Petrescu)
Scriitorul considera scrisul ca un act de eliberare existentiala, prin care spiritul se descopera si se marturiseste: „Un roman de adancire a sentimentelor metafizice se lucreaza cu atentia...