Romanul adolecentului miop
de Mircea Eliade
-relatiile adolescentului-
Romanul Adolecentului Miop este un jurnal deghizat autorul mimand ca aceste notatii sunt doar Materia prima ce urmeaza, ulterior a fi prelucrata. Intentionat insa transformarea nu a avut loc. Mircea Eliade ne prezinta astfel prima forma a conceptiei sale despre autenticitate, pusa in practica ulterior in eseurile sale si perfectionata in Maitreyi.
Viata de licean nu constituise pana in 1924-1925 cadrul nici unei carti din literature romana.
Scoala, adolescenta, experientele erotice le vom intalni mult mai tarziu in Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes si Cismigiu et Comp. de Grigore Bejenaru, devenite cele mai vandute carti ale catorva generatii.
Romanul Adolescentului Miop precedandu-le cu cateva decenii e indubitabil, superior prin sinceritate, autenticitate prin ardoarea si agitatia unor capitole ce ne familiarizeaza cu preocuparile enciclopedice de orientalism, istoria religiilor,filozofie, si literatura universala a unui licean.
Iubirea este necunoscuta, e platonica si erotica. Partea sentimentala este legata de iubirea sa absoluta, ideala: Sonia, o iubire necunoscuta, pe care reuseste sa o iubeasca o zi intreaga, dupa ce a citit cartea “La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, plangand si crezand ca a avut mai mult succes decat Stefanel, inchipuindu-se la Medeleni alaturi de Sonia. Iubirea platonica apare in parcul Carol I cand impreuna cu prietenii lui se intalnesc cu niste fete, el ramane cu una dintre ele, iar tentat fiind si dorind sa fie ca prietenii lui, ca ceilalti, o saruta brutal se sperie si ii aduce jigniri fetei.
Erosul adica partea fizica a relatiei dintre adolescent si iubire este prezentata foarte realist in capitolul Sambata. Este prezentat felul cum cu putinii bani pe care ii aveau elevii ultimelor clase de liceu isi cumparau sfertul de ceas de amor. Vor exista oameni ce se vor jena fruntile citind acest capitol al experientelor erotice intr-un décor aproape inuman asistand la sentimentul de dezgust, scaraba si umilinta al protagonistului.
Relatia adolescentului cu prietenii este regasita pe tot parcursul romanului, astfel intalnim stari de ura reciproca “ M-am racit cu totul de Robert…El ma crede pedant, eu il cred naiv…El spune prietenilor ca m-am indobitocit cu eruditia. Si eu il vorbesc de rau si ii ponegresc numele.”, de falsitate totala, fiecare incercand sa para ceea ce nu este, imprumutand masti din diferite carti sau paturi sociale. Marcu si Dinu sunt si ei prietenii adolescentului, impreuna cu Robert il invatandu-l diferite lucruri. Astfel adolescentul a invatat de la prietenii lui ca nu este bine sa iti arati tot timpu fata adevarata, ca e bine sa te ascunzi, dar si sa se faca placut si sa se integreze in societate, sa se faca frumos, dar totusi ei se contruiesc total diferiti, el dorind sa-i domine, find un Demiurg.
La scoala intre colegi el vrea sa se construiasca ca un geniu, colegii sai il izoleaza deoarece era urat si nu putea fi incadrat social. Colegii nu-l inteleg el deghizandu-se dupa aparente, voind sa fie egal cu ceilalti dar sa fie in acelasi timp mai destept, mai superior.
Venind vorba de scoala relatiile sale cu profesorii nu era tocmai bune, adolescentul avand o atitudine nejusta fata de examene si sistemul de invatamant. Era un elev mediocru dand dovada de nonconformism, are o atitudine ostila fata de profesori considerandu-se mai bun ca ei, este superficial, refuza sa invete, intra in competitie cu profesorii dorind sa fie peste ei. Vrea sa-si construiasca singur personalitatea neavand nevoie de profesori, profesorului Vanciu vrea sa-i arate ca la inselat, fiind singurul pe care il admira fiind o piatra de incercare pentru el.
Relatiile dintre adolecent si familia sa erau destul de bune. Comunica foarte putin cu parintii sai, este independent, ei nu-i impun invatatul, nu-l cearta, raman in umbra lui, are rezerve fata de propria familie, familia ii ofera protectie, intimitate si acceptare neconditionata, intr-un cuvant are o familie ideala.
El se cauta prin lecturile sale, prin scrierile sale, da dovada de masochism. Citeste mult, vrea sa-si creeze astfel propria personalitate cu ajutorul cartilor, fara prieteni, profesori, parinti...
Autenticitatea operei ne intampina la tot pasul, incepand cu primul capitol numit “Trebuie sa scriu un roman”, unde protagonistul declara cu ostentatie ca nu are nevoie de inspiratie, ci isi va prezenta viata, cu crizele adolescentei, cu colegii de scoala.
Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade foloseste procedee ala prozei moderne si se citeste cu un interes deosebit, autorul voind astfel ca fiecare adolescent sa se regaseasca in scrierea lui, de aceea autorul nu l-a numit Jurnalul adolescentului miop, chiar dac contine pasaje intregi din romanul adolescentului Eliade.
...