Rondelul rozelor ce mor
Alexandru Macedonski

"Rondelul rozelor ce mor" a aparut in volumul "Poema rondelurilor" (1927), in data reala de redactare este 13 mai 1916. Preocupat de perfectiunea formelor, poetul nu face decat sa amplifice o sugestie, aceea a mortii care se insinueaza treptat in gandirea comuna. Poemul este compus din doua catrene si o strofa de cinci versuri, tema centrala fiind moartea si fanarea rozelor, ca o proiectie a sentimentului de melancolie al poetului pus in fata inevitabilului vietii ireversibile. "Rondelul rozelor ce mor" este o "fotografie miscata" fata de rondelul anterior, al "rozelor de august", continuand meditatia melancolica pe tema trecerii timpului ajunsa acum la punctul final, al extinctiei florale, pentru eul liric, momentul fiind al spulberarii tuturor iluziilor: "E vremea rozelor ce mor,/ Mor in gradini si mor si-n mine - / S-au fost atat de viata pline,/ Si azi se sting asa usor." Rondelul identifica fiinta umana cu roza trecatoare: ambele sunt entitati efemere, cu durata scurta de viata, diferenta dintre ele, fiind neinsemnata. Rozele, forme efemere de frumusete, sunt sensibile: "Si azi se sting asa usor". Vremea rozelor ce mor este simtita ca un moment al extinctiei: "In tot, se simte un fior./ O jale e in orisicine./ E vremea rozelor ce mor - / Mor in gradini si mor in mine." Jalea eterna a lumii se instituie si asupra rozelor, lipsite ,de aparare impotriva timpului necrutator. Rozele "mor in gradini" si disparitia lor se rasfrange si asupra poetului. Lumea este invaluita de acest sentiment al stingerii treptate a vietii: exista. in planul intim al poeziei, un fior al mortii care cuprinde toate formele vii.
Versul intai stabileste coordonatele temporale ale fanarii, prin folosirea Sugestiei:timpul este trecator, rozele sunt pline de viata la inceput, insa ele se faneaza, se "trec", se supun timpului neiertator, care nu presupune circularitatea, revenirea, repetitia. Folosirea conjunctiei si" denota tristetea fiintei, o co