Rusoaica - analiza


Rusoaica- evoca viata rudimentara, plina de peripetii si eroism, pândita de moarte si amenintata de ratare prin izolare sau inactivitate, a unui sector de paza la granita basarabeana, unde razboiul este înca o realitate, prin neîntrerupta trecere din Rusia la noi si de aici a fugarilor, a spionilor si a simplilor amatori de haiducie si contrabandism, într-o zona de nestatornica asezare. Actiunea e fixata aici în cea mai propice regiune pentru fapta epica.
Scriitorul si-a încadrat eroii sai, de o veche violenta, instinctiva, pe terenul care le justifica atât de firesc actele si temperamentul. Unui ochi superficial I s-ar parea acest roman o reluare de haiducesti peripetii samanatoriste, cu taranci avide de senzualism, cu soldati dornici de aventura, cu masculi romantici, dar si cu neistovite rezerve sexuale. Personajele lui Gib Mihaescu sunt agitate de o frenezie a simtului erotic si de o nostalgie slava a necunoscutului, împinsa în straturile subconstientului.
În virilitatea talentului sau, scriitorul a adaugat cu Rusoaica toata acea conceptie dedaliana a romanului, acea constructie ramificata prin labirintul careia, cititorul înainteaza pe urma firului conducator, când mai încâlcit, când mai destins. Roman de aventura în cea mai nobila acceptiune a cuvântului, în care evenimente moderne se împleteau cu ecouri de viata haiduceasca, Rusoaica era mai degraba romanul unei iubiri himerice. Romanul, scris în 1933, izbeste înca de la început printr-o relativa soliditate, care se impune de la sine, fara nici o demonstratie.
Locotenentul Ragaiac, primeste ordin sa se instaleze într-un bordei pe Nistru împreuna cu un detasament de paza în scopul de a surprinde încercarile de trecere frauduloasa a granitei.
Malul Nistrului e împartit pe sectoare si foarte multi ofiteri si soldati sunt siliti sa traiasca în singuratate, departe de asezarile omenesti. De la soldat, pâna la ofiter, toti sunt în cautare de femei prin împrejurimi si fiecare nut