„Sadovenianismul, fenomen spiritual complex, reprezinta în primul rând, o rarisima capacitate asociativa, un aliaj de real si fabulos, de candoare, de revolta si sublim, artistul ridicându-se ca mai înainte Eminescu, de la personal si marginit la totalitate (…). Stilul sadovenian – sinteza de romantism, de echilibru clasic si fertile aluviuni folclorice – urmeaza hotarât particularitati ale fondului national. Între linistea aproape siderala a pastorului din Miorita, intre linistea-miraj la astralul Eminescu si linistea-întelepciune (adica acord cu destinul) la Sadoveanu – filiatia e învederata. Sadoveanu, e, ca si Eminescu, un rezonator multiplu, în al carui suflet vibreaza milioane de sensibilitati. Dupa Eminescu, daca au creat valori incontestabile, pline de substanta umana, nimeni n-a realizat o mai completa harta a spiritualitatii poporului român în dominantele lui” (C.Ciopraga).
Romanul Baltagul, scris în numai 17 zile, aparut în 1930, are ca surse de inspiratie trei balade populare din care sunt preluate anumite teme si motive mitice: „Salga” (dorinta de împlinire a dreptatii), „Dolca” (ideea de legatura a omului cu animalul devotat), „Miorita” (tema, motivul, conflictul, conceptia asupra mortii).
Nechifor Lipan pleaca la ernatic cu doi ciobeni cu care s-a cunoscut la Dorna .Grupul din romanul “Baltagul” constituit din cele trei personaje : Nechifor Lipan , Calistrat Bogza , Ilie Cutui) este asemanat cu celalant grup din Miorita :baciul unguren ,vrincean ,moldovean.
Ideia este aceiasi ca si in balada:
“Iar cel ungurean
Si cu cel vrîncean
Mari ,se vorbira,
Ei se sfatuira
Pe l-apus de soare
Ca sa-l mi-l omoare
Pe cel moldovan
Ca-i mai ortoman
S-are oi mai multe,
Mîndre si cornute…”
Distanta de la balada populara la roman este mare, trecând prin talentul, imaginatia, patrunzatoarea observatie sicuala si psihologica a romancierului. Mihail Sadoveanu înlatura descrierea si pune accentul pe actiune si pe psihologie.
Sunt înlaturate elementele de balada si întocmite cele de roman ,dispare mioara ciobanului moldovean ce avea menirea de a înstiinta maicuta personajului .Mai putina atentie se exercita asupra descrierii împrejurarilor . Autorul a catat ca sa introduca în creatia sa personaje noi ce nu se pomenesc în “Miorita”.
Vedem un nou orizont larg al baladei ce necunoscînd romanul ne-a fost ascus si doar M.Sadoveanu prin talentul si maiestria sa ne la dezvaluit si ne-a deschis ochii asupra actiunilor ce au avut loc dupa decedarea ciobanasului moldovean .
Din spusele de mai sus noi putem sa deducem ca romanul “Baltagul” este o prelungire a faimoasei opere folclorice “Miorita”, unde eroul principal , ciobanasul moldovean este înlocuit cu un alt personaj ,Nechifor Lipan . Plecînt la Dorna dupa oi el este ucis cu un baltag miseleste de doi baci: Calistrat Bogza si Ilie Cutui ce nu sunt alt cineva decît ciobanii:ungurean si vrîncean.
Titlurile au semnificatie diferita:
“Miorita” vine de la mioara ce i se atribuie insusiri omenesti doar cu scopul ca ea sa instiinteze pe maicuta personajului principal.
În “Baltagul” titlul este simbolic, deoarece în mitologia autentica baltagul reprezinta instrumentul legii nescrise, legii morale, fiind arma magica si simbolica destinata sa îndeplineasca dreptatea. În basmele populare ea este furata de zmei si redobândita de personajul pozitiv. Principala particularitate a baltagului este ca, atunci când este folosit pentru înfaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sânge.
Cuvântul „baltag” poate proveni si de la grecescul „labrys”, care înseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. Labirintul este ilustrat de drumul pe care îl strabate Vitoria pentru a-si gasi sotul ucis. Vitoria porneste în cautarea lui Nechifor din interior, din întuneric pentru a ajunge la lumina.
Maicuta ciobanasului nu este alt cineva decit Vitoria Lipan ,sotia lui Nechifor Lipan .Opera incepe cu aminirele dînsei de sotul ei dupa care urmeaza un vis unde Nechifor merge pe un cal cu spatele întors de la ea . În acest moment ea întelege ca ceva sa intimplat cu dragostea ei de douazeci si ceva de ani si pleaca la vrajitoarea din sat .Dupa care nemultumita de spusele dînsei se retrage la casa domnului unde se sfatuieste cu parintele Daniil si pleaca în drum spre adevar.
Vitoria Lipan în tot ce face si spune e dragoste si inteligenta nativa si o vitalitate care este a naturii însasi. Ea este exemplara prin tarie si perseverenta. Acest principiu a caracterului este tinut de autor pe tot parcursul operei si mai bine evidentiat în primele trei capitole si ultimul , unde sunt demascati raufacatorii.
În adâncul sufletului ea e convinsa de moartea sotului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisa îi dicteaza ca trebuie sa-l caute si sa-i dea ultima cinstire cuvenita. Dragostea ei este profunda, pastrata de-a lungul anilor.
Vitoria stie ...