Sara pe deal II


Comuniunea dintre sentimentul iubirii si al naturii este , de asemenea, puternic evidenta in Sara pe deal –în esenta ei o idila, care comunica patosul vietii intime si care sintetizeaza, pe o anume latura, peisajul rustic autuhton, caracteristic primei perioade din creatia erotica a lui Eminescu. Este vorba de vremea iluziilor si a idealurilor de tinerete, când poetul îsi dorea, din toata fiinta lui, întâlnirea cu iubirea desavârsita, cu plenitudinea clipei de iubire, traita în cadrul rustic obsesiv.
Aparuta în Convorbiri literare , la 1 iulie 1885, dupa ce poetul, fulgerat de Apollo, în 1883, ca si Hölderlin, intrase intr-o stare de intunecare din care n-avea sa mai iasa, Sara pe deal a fost conceputa inca din perioada studiilor vieneze, desavârsita la Iasi, în 1875, si incorporata apoi în postuma Eco-ultima forma a poemului Ondina, care proiecteaza sensurile poeziei erotice din aceasta perioada-perioada a nepotoliti sete de iubire si a unei continue cautari a iubitei ideale, sub semnul unei melancolii usoare, delicate.
Dar, oricare va fi fost pe+atunci, în anii studiilor vieneze, muza ce-si disputa intâietatea în inima si admiratia poetului, prin accentul ei sufletesc, ca si prin peisajul rustic în care se încadreaza , Sara pe deal face parte din ciclul de poezii care au izvorât din amintirea chipului scump al iubitei sale ipotestene- o Ileana sau poate, o Marie- raspunsa de moarte în frageda vârsta , pe care poetul o deplânge în Mortua est!.
Cu Sara pe deal viyiunea poetului atinge insa o culme din cele mai inalte din punct de vedere estetic. Ca intr-un adevarat panou decorativ, stilizat cu maiestrie, totul este aici de o rara transparenta si de o neobisnuita claritate- trasaturi care izvorasc nu numai din conturul plastic delicat- trasaturi care izvorasc nu numai din conturul plastic delicat al poemului, dar si din echilibrul interior al versului, din misterioasa lui armonie.