SCHITA
Schita aleasa de mine pentru argumentarea apartenentei acesteia la specie este „Domnul Goe”, de Ion Luca Caragiale.
Este o opera literara, în proza, cu caracter epic, deoarece se foloseste ca mod de expunere naratiunea. Pe lânga naratiune întâlnim si un narator, actiune, fapte si întâmplari, personaje. Naratiunea operei este construita în jurul unui numar restrâns de personaje. Actiunea este simpla, liniara, fara planuri paralele, fiind redusa la un episod caracteristic pentru personaj. Faptele si întâmplarile sunt înlantuite, petrecându-se pe o durata limitata în timp, de la câteva minute la câteva zile, iar locul în care se petrec toate ramânând neschimbat. Personajele sunt caracterizate de catre autor sumar, succint, dând doar anumite detalii asupra vestimentatiei. De obicei, naratorul este unul din personajele schitei. Dar exista cazuri în care naratorul nu ia parte la întâmplari, doar povestind, în mod obiectiv, faptele si întâmplarile care constituie actiunea.
În opera aleasa de mine, naratorul nu este un personaj bine definit, dar se poate considera ca acesta este unul dintre pasagerii din tren sau o persoana care cunoaste foarte bine familia din care provine Goe. Personajele schitei (Goe, mamitica, mam’mare, tanti Mita) nu sunt caracterizate prea amanuntit în mod direct, caracterizarea lor facându-se prin mijloace indirecte: fapte, opinii, comportament, limbaj. Doar despre Goe naratorul spune ca e dus la Bucureste de 10 mai ca sa nu mai ramâna repetent si anul respectiv si ca poarta un costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe panglica „Le Formidable”. Actiunea schitei începe pe peronul din urbea X, continua în tren (unde, de fapt, au loc toate întâmplarile prezentate) si se termina în momentul în care cele patru personaje pornesc cu birja spre bulevard, deci actiunea este limitata la câteva ore. Pe tot parcursul schitei, în centrul atentiei se gaseste acelasi personaj: Goe. În schita, naratiunea se îmbina cu dialogul.
Autorul foloseste ca mijloc artistic ironia. Înca din titlu, acesta îl ironizeaza pe Goe, face o sinteza a întregii lecturi, deoarece termenul „domnul”, care aici are înteles de „stapânul”, este pus în contrast cu numele Goe, diminutiv potrivit pentru un copil. Pe parcursul lecturii, scriitorul îl numeste pe Goe „domnul” sau „tânarul”.
CARACTERIZAREA LUI GOE
Personajul principal al acestei schite este Goe, un copil rasfatat, provenit dintr-o familie de burghezi înstariti.
Portretul sau fizic reiese din caracterizarea directa facuta de catre autor: Goe purta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia pe panglica „le Formidable”.
Portretul fizic reiese atât din caracterizarea directa (facuta de celelalte personaje), cât si din caracterizarea indirecta (prin fapte, opinii, limbaj si chiar prin numele sau).
Înca de la început se observa ca Goe este un copil alintat, obisnuit sa primeasca totul la comanda, caruia nu i s-a explicat ca exista lucruri pe care nu le poate primi.
Pe peronul din urbea X, Goe spune încruntat si pe un ton de comanda „Eu vreau sa vie!”, crezând ca si de aceasta data va primi totul.
Incult, obraznic si lipsit de respect, el intervine în discutia celor doua cucoane, impunându-le formula de „mariner”, acceptata cu admiratie de mam’mare, care îl considera foarte destept, caci „N-a învatat toata lumea carte ca tine!” si îl scuipa, ca sa nu-l deoache.
Incultura sa reiese si din faptul ca el a fost dus la Bucureste pe 10 mai pentru a nu mai ramâne repetent „si anul acesta”.
Urcati în tren, cucoanele ocupa locurile oferite de cei trei tineri, dar Goe, neascultator, ramâne pe coridor, „cu barbatii”. Când tânarul care se afla lânga el îl sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra, Goe i se strâmba, scotându-i limba si vorbindu-i nepoliticos.
Prost crescut, el zbiara, batând din picior, în timp ce pretinde familiei sa opreasca trenul, caci lui i-a zburat palaria. Incapabil sa învete ceva dintr-o întâmplare, el ramâne pe coridor, continuând sirul de nazdravanii.
Dupa ce s-a lovit cu nasul de clanta usii de la cupeu, mamitica, mam’mare si tanti Mita se întrec în a-l linisti, oferindu-i un beret nou si ciocolata.
Copil rasfatat, Goe considera ca poate face ce-i trece prin minte: trage semnalul de alarma si opreste trenul. Goe nu va putea face fata niciodata unei situatii cu multe responsabilitati, caci de mic este învatat sa se sustraga raspunderii (mam’mare doarme cu puisorul în fundul cupeului când personalul trenului verifica cine a tras semnalul de alarma).
Deci personajul principal al acestei schite este un copil lenes, rasfatat, incult, lipsit de educatie si respect, a carui principala trasatura de caracter este obraznicia.
Cauzele care au facut din Goe un astfel de copil au fost dragostea exagerata a familiei, îngaduinta cu care a fost tratat, înlocuirea pedepsei cu recompensa si atitudinea admirativa pentru tot...