Schita „D-lGoe”
Incadrare in gen si specie
Opera literara „D-l Goe” apartine genului epic in prosa intrunind cele trei conditii esentiale: narator intamplari si personaje
Ca specie opera mentionata este o schita umaristica prezentand toate caracteristicile acestui fel de scriere
Ca dimensiuni este scurta condensand evenimentele intr-un spatiu tipografic restrans
Firul narativ este liniar, intamplarile deruladu-se in ordinea cronologica si fara alternari de plenuri.
Evenimentele nu sunt multe: ca sa nu mai ramina repetent Goe este dus la Bucuresti de 10 mai de catre reprezentantele feminine ale familiei care sperau ca distractia va impufsiona efortul intelectual al odrazlei lor. Pe parcursul calatoriei Goe ofera destule mostre ale lipsei de educatie vorbind iverentios cu insotitoarele sale si cu cei din jur, pierzandu-si palaria si biletele de calatorie, ramanand inchis in comoartimentul de o singura persoana spre disperarea celor trei doamne, tragand semnalul de alarma si hotarand astfel oprirea brusca a trenului.
c) Timpul si locul desfasurarii evenimentelor sunt concentrate pe
durata unei calatorii in tren si pe peronul din urbea X
d) Evenimentele relativ putine se deruleaza cu rapiditate,
interventia auctoriala prin comentarii sau detalii fiind minima.
Caragiale pare sa le impinga pe scena si le inregistrebaza
comportamentul si vorbele.
Numarul personajelor in D-l Goe ca in orice schita este relativ mic. Personajul principal al carui nume este dezvaluit inca din titlu este acompaniat de cele trei dame, rudele sale: mam’mare, Mamita si tanti Mita.In postura de personaj secundar apar cunductorul si uratul.
Personajele sunt caracterizate succint trasaturile lor de caracter sunt schitate in tuse groase. Fiecare dintre ele se individualizeaza prin una-doua trasaturi definitorii. Goe simbolizeaza copilul prost crescut si lipsit de inteligenta iar insotitoarele sale – lumea parvenita care confumda forma de esente
Modurile de expunere sunt doalogul si naratiunea descrierea aperand doar accidental ( in prezentarea vestimentartiei acestuia )
Fiecare din cele doua moduri de expunere au atriburii clare in
economia schitei. Naratiunea prezinta derularea intanplarilor
si inregistrarea comportamentului persoanelor in timp ce dialogul inregistreaza limbajul personajelor conferind operei caracter scenic.
Caracterul comic al schitei vine de la punera in lumina cu ironiei
a tiputilor de aducatie a copiilor din familiile parvenite, a confuziei dintre esenta si aparenta, a comportamentului lor pe care il au personajele prezentate.
...