SCRISOAREA III
~
MIHAI EMINESCU














Mihai Eminescu (1850-1889) s-a nascut la Ipotesti, judetul Botosani. Dupa primii ani ai copilariei petrecuti pe meleagurile natale , este trimis la Cernauti, la învatatura. Dar, fie ca unele materii nu erau pe gustul visatorului învatacel (în special matematica), fie ca austeritatea micului burg era într-un dezacord flagrant cu firea sa melancolica si dornica de afectiune, fapt este ca
Mihai nu s-a adaptat niciodata la acel mod de viata. Au ramas celebre escapadele sale , precum si stradaniile tatalui de a-l aduce mereu înapoi, mâhnirea mamei si iarasi fuga “tâlharului”.
Dupa moartea profesorului Aron Pumnul, singura legatura de suflet din Cernauti s-a stins. În aceste împreju-
rari,Mihai a parasit definitiv scoala din Cernauti si a ramas, pâna la moartea sa timpurie , un pribeag, un boem, un visator. În trecerile si petrecerile sale a întalnit si a fost legat de prietenie de Slavici si Creanga. A cunoscut si a fost admirat si ajutat de Iosif Vulcan si Titu Maiorescu. A fost fascinat de povestitorii anonimi si a iubit, cu fericirea si cu durerea pe care dragostea le naste. Cochetând cu teatrul si excelând în gazetarie, îndeplinind, de voie, de nevoie, tot felul de slujbe obscure, calatorind la Viena si Berlin si revenind mereu cu un dor nesfârsit acasa, Mihai Eminescu a crescut ca poet într-un mod si într-o masura ce nu pot fi explicate în ultima instanta decât prin geniul sau nativ . În poezia sa, se pot recunoaste elemente de folclor autohton dar si unele de filosofie germana. Lirismul, uneori spiritul ludic se îmbina armonios cu viziunile cosmogonice sau cu analiza politica protestatara.
Vastitatea si profunzimea creatiei poetice a lui Eminescu face ca el sa ramana, cine stie pentru “câti secoli”, dincolo de toate câte s-au spus-poate de prea multe ori-despre el, cel mai mare poet al românilor