Scrisoarea a III-a de M. Eminescu
Caracterizarea personajului principal
Scrisoarea a IIIa este una din cele mai reprezentative creatii eminesciene, prin care poetul pune în evidenta însusirile alese ale poporului român. Înfatisând o pagina de glorie din trecutul nostru de lupta – batalia de la Rovine, Mihai Eminescu îsi exprima sentimentele sale de admiratie fata de înaintasi, al caror exponent devine Mircea cel Batrân.
MCB, personajul principal al acestei creatii, este un personaj real, deoarece voievodul român a fost si a ramas o figura pilduitoare a istoriei nationale, care a inspirat multe opere valoroase ale literaturii române. El apare înfatisat „la Rovine în câmpii”, atât în întâlnirea cu Baiazid cât si în timpul luptei. Asa cum însusi personajul precizeaza „nu e om de rând, el este domnul tarii românesti”, este mândru nu pentru ca este voievod ci pentru ca este domnitorul Tarii Românesti. În întreaga opera el apare ca un adevarat erou popular, în strânsa legatura cu pamântul tarii, cu natura acesteia, cu poporul ale carei aspiratii le reprezinta.
MCB da dovada de modestie, atât prin portul simplu cât si prin vorba înteleapta si chibzuita, caci, asa cum spune autorul, el este „un batrân atât de simplu, dupa vorba, dupa port”. Desi stia ca Baiazid a venit cu intentia de a-i cotropi tara, Mircea i se adreseaza cuviincios, dupa datina strabuna, dovedind ospitalitate, aceasta fiind una din însusirile de seama ale poporului român.
„Orice gând ai împarate, si oricum vei fi sosit, cât suntem înca pe pace eu îti zic: bine-ai venit!” Aceasta atitudine nu dovedeste slabiciune si lasitate, deoarece atunci când este vorba de închinarea tarii, el respinge calm, dar hotarât si demn, pretentiile sultanului:
„Despre partea închinarii, însa, Doamne sa ne ierti
Dar acu vei vrea cu oaste si razboi ca sa ne certi,”
Domnitorul român dovedeste stapânire de sine si de aceea îsi asuma firesc orice încercare, orice sacrificiu asemenea întregului popor a carui filozofie si conceptie de viata le exprima:
„De-o fi una, de-o fi alta... ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi.”
Jignirilor aduse de Baiazid le raspunde cu demnitate, având constiinta superioritatii sale morale fata de dusmani, si fara sa-si ascunda mândria ca este domnitorul românilor:
„ – De-un mosneag, da, împarate, caci mosneagul ce-l privesti
Nu e om de rând, el este domnul Tarii Românesti.”
Trasatura principala a domnitorului este patriotismul, care se desprinde din tot ce el gândeste, exprima si înfaptuieste, si caruia i se subordoneaza toate celelalte însusiri. Calm, hotarât, sigur pe sine, si animat de o profunda mândrie patriotica, voievodul îi aminteste faptele de vitejie a înaintasilor, si luptele duse pentru pastrarea libertatii, si îl avertizeaza, amintindu-i sultanului soarta celor ce ne-au calcat tara:
„Împarati pe care lumea nu putea sa-i mai încapa,
Au venit si-n tara noastra, de-au cerut pamânt si apa
Si nu voi ca sa ma laud, nici ca voi sa te-nspaimânt
Cum venira se facura toti o apa si-un pamânt.”
Întelept si cu un acut simt al realitatii el îi dezvaluie sultanului adevarul avertizându-l ca fala si laudarosenia sunt nejustificate atâta timp cât lupta se dadea pentru marire.
Mircea întelege cauzele razboaielor nedrepte: „laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier”, dar stie în acelasi timp ca el si poporul sau duc un razboi drept, de aparare, patruns fiind de sentimentul dragostei fata de patrie: „eu îmi apar saracia si nevoile si neamul...”. În discutia sa cu Baiazid, domnitorul român exprima puternica sa legatura cu tara, cu natura acesteia, în care are un aliat de nadejde:
„Si de-aceea tot ce misca-n tara asta, râul, ramul
Mi-e prieten numai mie iara tie dusman este
Dusmanit vei fi de toate, far-a prinde chiar de veste.”
Mircea este profund legat de poporul sau, ale carui aspiratii le reprezinta si de aceea vorbeste în numele întregului popor, opunând dorintei de cucerire a sultanului, dragostea de tara a tuturor românilor:
„N-avem osti, dar iubirea de mosie e un zid
Care nu se înfioreaza de-a ta faima, Baiazid!”
Cuvintele voievodului dovedesc întelepciunea si patriotismul sau. Patriotismul domnitorului este evidentiat nu numai prin vorbe ci si prin fapte, deoarece bun conducator si strateg, în timpul luptei este un adevarat exemplu pentru ostasii români pe care-i conduce la victorie:
„Mircea însusi mâna-n lupta vitejia îngrozitoare
Care vine, vine, vine, calca totul în picioare.”
Între vorbele sale întelepte si faptele lui si ale oamenilor sai exista o concordanta deplina caci, „peste-un ceas pagânatatea e ca pleava vânturata”.
Poetul a întruchipat în acest personaj demnitatea de neclintit, vitejia, curajul, întelepciunea, si patriotismul fierbinte ale poporului român, ale tuturor voievozilor români, ...