Semnele de punctuatie


In vorbire se stabilesc raporturi logice intre cuvinte, grupuri sintactice si propozitii care formeaza unitati aparte din punctu de vedere al intelesului. Pentru a exprima aceste raporturi,in afara de procedeele gramaticale, pauzele, intonatia si intreruperea sirului comunicarii.
Exprimarea in scris necesita intrebuintarea unor mijloace grafice cu ajutorul carora sa poata fi redate aceste procedee. Astfel se explica crearea punctuatiei- un sistem de semne convenctionale care au rolul de a marca in scris pauzele, intonatia, intreruperea cursului vorbirii.


1.Punctul
-marcheaza pauza care se face in vorbire intre propozitiisau fraze independente ca inteles. El se pune de asemenea la sfarsitul unor fraze si propozitii independente, grupuri de cuvinte sau cuvinte izolate care echivaleaza cu propozitii independente si dupa care vorbirea nu mai continua.

-se foloseste in urmatoarele situatii:
Dupa propazitii enuntiative:
a)independente (Era liniste imparateasca.)
b)dupa fraze alcatuite din propozitii enuntiative care se gasesc in raport de coordonare
La sfarsitul unei propozitii optative sau la sfarsitul unei fraze alcatuite din propozitii dependente de o optativa, cand tonul nu este exclamativ:
“Jelui-m-as si n-am cui.”
La sfarsitul propozitiei imperative sau al unei fraze dependente de o imperativa, cand acestea sunt rostite pe un ton neutru: “Urcati in varfuri pe catarg
Si puneti steagul de plecare.”
La sfarsitul unei propozitii interogative indirecte:
Tata a intrebat cate exemplare vom trage.
In abreviri de cuvinte
-Nu se pune punct dupa -titlurile de carti, de opere literare,muzicale
-formulele de adresare(din scrisori,cuvantari)

2.Semnul intrebarii
-este foloseit in scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.
-se pune dupa cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii si fr