Semnificatiile simbolice ale basmului II
In “Povestea lui Harap-Alb” intalnim simboluri precum apa vie si apa moarta, calul nazdravan, Spanul, imparatul Ros si padurea.
In mitologia universala, apa este un simbol polivalent, figurand intre cele 4 elemente cosmogonice fundamentale: foc, aer, apa, pamant. Apa vie figureaza, de regula, in relatie de complementaritate cu apa moarta. Moartea si invierea eroului nu reprezinta in basmul lui Creanga un scop in sine. Murind, Harap-Alb se elibereaza de povara juramantului de credinta fata de span. Inviind, el isi redobandeste potentialitatea initiala, fiind acum o fiinta libera.
Calul este vazut, in mai toate religiile antice, ca singurul prieten adevarat al omului, calauza sigura si sfetnic devotat al eroului. Alegerea calului se dovedeste a fi intotdeauna, in basme, un lucru extrem de dificil, aproape imposibil, in absenta unui sprijin din partea unor pesonaje ajutatoare.In „Povestea lui Harap-Alb” alegerea calului nazdravan devine o proba initiatica, pe care eroul n-ar fi trecut-o daca n-ar fi beneficiat de sfatul batranei cersetoare.
In basm, intruchiparea raului absolut nu e zmeul, nu e balaurul sau alt animal fabulos, ci un om.Un om ca toti ceilalti, cu o singura deosebire: el e un span. Dupa parerea lui Calinescu, raul e reprezentat de un span, pentru ca „in popor exista o straveche credinta potrivit careia o deficienta sau o anomalie fiziologica e insotita de o afectiune morala corespunzatoare”. Povestea lui Creanga sugereaza ideea ca „fazele prin care trece relatia Harap-Alb - omul span par similare cu fazele prin care trece relatia Om – Pacat de-a lungul vietii”.
Imparatul Ros reprezinta pesoana ce detine un secret, un mister al vietii, al inimii, sufletului, culoarea ce-i da numele fiind cea a stiintei, a cunoasterii ezoterice, interzisa neinitiatilor precum Harap-Alb.
Padurea este vazuta de Creanga ca un labirint, ca o incrucusare de drumuri dintre care unele sunt fara iesire si constituie fundaturi, prin mijlo